La Brasov, ministrul Tabara a participat la inaugurarea unei fabrici de lactate. Este construita de o firma din Grecia, tara vai de capul ei, in pragul falimentului. Ni se spune ca fabrica ar avea cea mai mare capacitate de prelucrare din tara. Ar trebui sa simtim vreun orgoliu national pentru aceasta mandrete de fabrica?

Dupa doua zile, tot ministrul Tabara spune ca multe investitii din industria laptelui, finantate prin SAPARD si aprobate de Minister, sunt in pericol de a fi lichidate. Capacitatile de prelucrare sunt de trei ori mai mari decat productia de lapte; Chiar mai mari decat cota de lapte alocata de UE, de 3,15 milioane tone. Bani aruncati pe apa sambetei, in lipsa unei minime planificari, macar in interiorul unei singure ramuri.

Acum doi ani, Adrian Radulescu scria in revista noastra ca fiecare proiect de investitii cu bani europeni in fabrici de prelucrare a carnii, a laptelui, etc. ar trebui sa aiba anexate sursele de materie prima. Vrei sa primesti bani pentru o fabrica de lactate/mezeluri, construiesti si o ferma. Sau te asociezi cu atati fermieri cat sa acoperi nevoia de lapte/carne a fabricii. Uite asa se constituiau una, doua cooperative tip Friesland, de care vorbim toti.

Intr-alta parte a tarii, cu capital de nu-stiu-unde, se construieste alta "ctitorie": o ferma cu 10.000 de vaci. Cea mai mare din Europa, poate din lume. Proprietarii vor lua in arenda si vreo 10.000 ha, pentru furaje. Sa ne bucuram?
Pe ardelenii gospodari si chibzuiti din satele din jur, o ferma ca asta ii incurajeaza sau ii descurajeaza sa mai ajunga, si ei, la 20 - 40 de vaci?

Intr-un ziar, este laudat un "investitor" care a cumparat cateva mii de hectare, pe care le lucreaza "cu utilaje moderne" ! (moderne este un adjectiv gol, de tinichea, care nu contine vreo informatie). Uite-asa am vandut zece la suta din suprafata agricola a tarii, unor straini. Macar daca erau fermieri. Dar, unii nici nu lucreaza terenul. Iau subventii!

Oricare guvern, cu un program agricol si cu minim sprijin financiar al statului, ar fi putut face ca suprafata cu pricina, si toate utilajele acelea "moderne" sa fie cumparate de un cetatean roman. Ungur, tigan, evreu, orice. Importanta mi se pare aici formarea capitalului autohton in agricultura.

Nu sunt convins ca daca, in viitor, chinezii vor cumpara un sfert de tara, arabii un sfert, iar altii - restul, noi, romanii, vom trai mai bine. Cu o tehnologie mereu mai zgarcita la cheltuieli, numarul locurilor de munca se va reduce la minim-minimorum, si nici salarii nu vad de unde sa luam. Nici sa plecam toti in Italia ori Spania, nu mi se pare o solutie.

Poate un guvern nou se va gandi la incurajarea agricultorilor nostri!