Este din rasa rara a oamenilor rationali pur-sange. Uscativ, usor adus de spate ca un semn asupra intrebarilor lumii, profesorul este calm si priveste linistit la tot ce se intampla in jur. Pentru el, toate vin dupa o regula, iar el cauta regula. Este un clasic in viata.
Probabil, asa a fost de tanar. Fara explozii de entuziasm, dar nu un om fara emotii, fara trairi sensibile, fara idealuri. Altfel, de ce ar fi carat, in '45, saci de malai si butoaie de magiun, pentru cantina studenteasca?
S-a impus prin calm, prin linistea sa, mereu egala. A fost numit adjunct de ministru la 27 de ani. Pana in '89, n-a avut suisuri mari, dar nici coborasuri prapastioase. Un profesionist care nu a facut compromisuri grele.
Desi a fost ani multi in administratie, i se spune "dom? profesor". Nu numai pentru titlul universitar, ci pentru ca asa arata profesorul etern: usor ingandurat, gata oricand sa scoata din biblioteca o carte si sa gasesca un citat la pagina la care a pus un semn, acum zece ani.
Este o mandrie pentru noi sa faca parte din echipa revistei. Sa onoreze paginile cu semnatura sa. Pentru studenti ori pentru academicieni, pentru oameni de afaceri ori ministri, Nicolae Stefan este Profesorul.