Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Romanii nu au o cultura a vinului

Piata vinurilor este supraglomerata. Dar nu de productia autohtona, ci de vinurile din import. Chiar si asa, producatorii autohtoni de vinuri s-au dezvoltat puternic in ultimii ani. Asta datorita fondurilor europene, care le permit agricultorilor sa faca replantari de vita de vie, sa construiasca statii de vinificare si pastrarea vinurilor. Un ajutor substantial a venit si prin programul de reconversie, destinat infiintarii plantatiilor viticole.
Cea mai mare problema a noastra mi se pare crearea unui brand de tara. Un brand, numit generic "Romanian wine", sub care sa fie comercializate vinurile care provin de la noi.

Comercializarea insista acum numai pe denumirea de origine (Dealul Mare, Murfatlar, Jidvei, Recas). Aceast tip de politica nu ne ajuta. Viticultorii trebuie sa inteleaga ca, pentru consumatori, fie ei romani sau straini, este mult mai usor sa inteleaga notiunea de "vin romanesc", decat sa tina minte locul de origine a podgoriei.

Strainii au o educatie in ceea ce inseamna consumul de vin. Romanii nu o au. Consumatorii nostri, atunci cand aleg un vin, pun mai intai problema pretului. Mai exista si obiceiul rau de a pune apa in vin. In tarile din vest, nu exista notiunea noastra de "sprit". Un obicei neacceptat de podgorenii europeni este si cel al vanzarii vinului in peturi. Din pacate, la noi, recurg la ambalaje din plastic chiar si podgorii de renume. Ei spun ca in felul asta tin pasul cu piata. Dar asta nu ajuta nici viticultorii, nici consumatorii.

La noi, consumatorul de vin trebuie format, trebuie educat. De-aia este nevoie de mai multa promovare a vinurilor. Eu cred ca, inainte de a face reclama unei anumite regiuni sau unui soi, trebuie sa-i invatam pe consumatori ce inseamna vin alb sau rosu, vin dulce sau sec. Cum si cand se bea fiecare, la ce temperatura, cu ce mancare se asociaza. Abia dupa ce are o minima cultura a vinului, consumatorul va sti sa-si aleaga singur podogoria care ii place. Abia dupa ce isi vor educa consumatorii, fiecare producator va putea sa-si extinda politica de marketing.

Poate ar trebui sa ne uitam peste granita, la vecinii din Republica Moldova, care fac vinuri de calitate si la un pret competitiv. Este insa greu sa tinem pasul cu ei. Moldova este o adevarata tara a vinurilor. Moldovenii au conditii extraordinare de pastrare a vinurilor, care nu inseamna costuri suplimentare, asa cum se intampla in Romania. Si mentalitatea lor este diferita. Moldovenii care au 2-3 hectare de vita de vie se asociaza pentru a exploata impreuna 20-30 de hectare. Fac vinificarea in comun, vand in comun si creeaza un brand comun. Moldovenii nici nu au atat de multe soiuri ca noi. Ei stiu sa-ti pastreze calitatea. Un avantaj al lor este ca fac vinuri in numai cateva puncte. Au un cult al vinurilor, pe care l-au conservat si pastrat. Noi nu il avem. Poate ca au acest cult si pentru ca sunt principalul producator de vinuri pentru tarile sovietice. La noi, tot ceea ce a insemnat vinificatie a fost de stat. Asa ca traditia vinului s-a estompat. In Romania, a fost o ruptura de cateva generatii, intre 1945 si 1990. In sincopa de asa-zis "comunism", a disparut transmiterea traditiei catre generatia urmatoare.

Or, vinul este o cultura, o arta, o traditie. Poate peste 3-4 generatii vom avea, din nou, o traditie. Generatia de azi face doar afaceri cu vin.

Pana vom construi branduri si zone care sa fie recunoscute va mai trece ceva vreme. Avem soiuri de vinuri care se pot bate cu cele din Franta. Dar suntem in Romania si aici totul este luat usor...


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!