Cred ca acum este momentul sa avem un credit funciar, care sa-i sprijine pe fermieri sa cumpere pamant. Sper sa reusim sa facem acest fond. I-a venit vremea. Acum 15 ani, pentru noi, agricultorii, era important sa ne procuram masini si utilaje, sa avem cu ce lucra. Acum, fermierii vor sa-si cumpere propriul teren. Imediat dupa '90, poate era mai usor sa cumperi ori sa vinzi terenuri agricole. Dar cei mai multi nu au facut-o. Noii reimproprietariti gandeau atunci ca este mai bine sa-si pastreze proprietatea pe timp indelungat si sa primeasca uzufructul de pe acel teren. Si eu, ca fermier, gandeam tot asa. Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Capitalismul nu are suflet, nu se face cu inima. Au venit altii sa ne arate ca daca noi vrem cu inima, ei judeca cu duritatea banului. Regret cum am gandit atunci, dar e tarziu. In ?92-93, un hectar costa 150-200 de euro. Acum, discutam si despre 10.000 de euro pe hectar. Si asta e un exces. Cel putin, la noi, acum Multi spun ca pretul se justifica pentru ca se primeste subventie pe hectar. Dar subventia aia vine pentru completarea veniturilor fermierilor. Or, fermierul trebuie sa plateasca impozite, taxe, leasinguri, dobanzi la credite. Cand trage linie, nu-i mai ramane mare lucru. Prin aparitia creditului funciar am avea avantajul ca, fermierul - pentru 10-20 de ani - in loc sa mai plateasca arenda, ar plati rata la credit. Stie macar ca plateste pentru pamantul lui.

Creditul funciar ar fi un produs bancar la care doua aspecte sunt foarte importante: termenul de acordare, care ar trebui sa fie foarte lung, si garantarea, care trebuie sa se faca cu titlul de proprietate. Pamantul isi mareste valoarea in timp, iar cumparatorul isi diminueaza creditul la banca, odata cu trecerea anilor. Nu cred ca ar mai fi nevoie de garantii suplimentare la creditul funciar. Ar fi si in avantajul celui care vinde, pentru ca ar lua dintr-o data o suma mare pe care, la randul lui, ar putea sa o investeasca intr-o alta afacere, care sa-i aduca un profit mai mare decat arenda.

Dupa parerea mea, vanzarea terenurilor agricole ar starni comportamentul antreprenorial al celor care detin acel pamant.

Asadar, avem nevoie de un credit funciar. Nu avem nevoie neaparat de o banca specializata. Orice banca ar putea sa acorde credite de acest tip. Dar, ar trebui sa-si modifice normele. In baza unei legi, ar putea sa creeze un produs pentru fondul funciar. Asa cum a fost si cu legea pentru creditul de productie. Lucrurile merg greu insa. Viata a luat-o intotodeauna inaintea legislatiei. Asa s-a intamplat si cu legea arendei. Arendarea a inceput in 1992, iar lege a aparut abia in 1994. Si legea circulatiei juridice a terenurilor agricole a aparut tarziu si poate, acum, ar mai trebui amendata. Asa se intampla si in zona creditarii. Desi este necesara, o lege pentru creditul funciar nu s-a "copt" pana acum. Dar i-a venit si ei vremea si sper sa apara cat mai repede.

In sprijinul afacerilor funciare ar putea sa vina Agentia Domeniilor Statului. Ar putea sa cumpere terenuri, sa le comaseze si apoi sa le vanda sau sa le concesioneze. Ar putea fi un jucator in piata care sa oblige piata sa joace corect. Acum sunt multi speculanti. Romani ori straini. Daca ar fi implicata si o institutie a statului pe piata terenurilor, ea ar avea un rol regulator.