Majorarea rezervei nationale de grau ar fi o decizie buna, mai ales pentru anii in care avem recolte mai slabe, atat cantitativ cat si calitativ. O rezerva mai mare ar fi un regulator de piata. Statul ar regla piata. In sensul ca ar absorbi de pe piata o mare cantitate de grau la recoltare, atunci cand oferta depaseste cu mult cererea.
Apoi, statul - printr-o agentie a rezervelor de stat - ar putea veni pe piata cu cantitatile de grau din silozuri, in momente cand se dilata cererea si oferta este mai mica.
Daca s-ar majora rezerva de grau a statului, am avea trei mari avantaje: statul ar deveni un jucator important pe piata cerealelor; ar exista o mai mare siguranta nationala, pentru ca industria de morarit-panificatie nu ar mai depinde de importuri atunci cand scade drastic oferta de grau; s-ar face un comert echilibrat cu cereale. Decizia majorarii rezervei nationale este insa in mana Guvernului.
Cand eram secretar de stat la Ministerul Agriculturii, am avut discutii cu premierul Emil Boc despre acest subiect. Prim-ministrul a imbratisat ideea, iar ministerul urma sa vina cu date despre implicatiile din punct de vedere financiar, despre nivelul costurilor si cum ar putea fi ele recuperate. Dupa ce am plecat de la minister, nu stiu daca raportul a mai fost sau nu inaintat.
Uniunea Europeana nu s-ar impotrivi daca am lua o asemenea decizie. Chiar eu am discutat la Bruxelles, in 2011, despre o posibila majorare a rezervei. Atat timp cat se va lucra in piata pe aceleasi principii pe care le au toti agentii economici, adica cu vanzare si cumparare prin scoatere la licitatie, si nu se folosesc alte metode ( de exemplu, "repartitii" de la Guvern), UE nu are ce sa obiecteze.
Problema reala este daca Guvernul are bani sa majoreze rezerva. Multi spun ca ar fi nerentabil un stoc de grau mai mare, pentru ca si cheltuielile ar fi mai mari. Asa este. Dar asta inseamna ca nimeni nu ar mai face comert cu cereale, daca s-ar uita numai la cheltuieli. Este clar ca, daca respecti regulile jocului din economia de piata, poti sa si castigi, si sa si pierzi. Este un risc pe care si statul trebuie sa si-l asume.
Se invoca si problema spatiilor de depozitare. Dar nu cred ca statul este obligat sa depoziteze graul in propriile sale depozite. Sunt spatii destule la privati. Depozite de stat nu mai sunt. Si rezerva actuala de stat sta tot in depozitele privatilor. La fel si rezervele de cereale pe care UE le are prin APIA.
Cand prin Programul ASAL ni s-a cerut micsorarea rezervei nationale, in ?97-98, ni s-a spus sa vindem graul din rezerva si sa depunem contravaloarea in banca. Parea logic: daca ai bani, poti sa cumperi oricand, alt grau. Lucrurile s-au mai schimbat in ultimii 10-12 ani. Acum ai bani si nu ai de unde sa cumperi. De fapt, asta cred eu ca va fi principala problema pe viitor. De aia se si discuta despre o posibila criza alimentara. O astfel de criza nu inseamna lipsa de bani, ci lipsa de alimente.
Adrian RADULESCU
