"Nu vreau sa fiu subalternul consultantilor si al contabililor mei!"- spunea un fermier din SUA. Si in tarile europene, "sefii de exploatatii" au o independenta manageriala limitata. Ei sunt obligati sa respecte intocmai recomandarile consultantilor.
Care sunt cauzele acestei stari de revolta impotriva consultantilor?
In UE, suprafata fermelor este mica. Fermierul face el insusi majoritatea lucrarilor. El lucreaza "pe tractor". In Europa, fermierul are o pregatire medie, un "Bac agricol".
Daca suprafata pe care o lucreaza este mica, profitul pe hectar trebuie sa fie mare. In acest caz, si fermierul, si industria de prelucrare sunt interesati in obtinerea unei productii mari, de o anumita calitate. De aceea, fermierul este obligat sa respecte o anumita tehnologie, impusa de un consultant care dicteaza tot lantul tehnologic. Fermierul se simte adesea un simplu executant. Am cunoscut un fermier in Franta care, de ani de zile, cultiva porumb de samanta. El crede ca stie totul despre porumb. Si totusi, este vizitat saptamanal, in perioadele cheie, de un tehnolog. Fermierului i se spune cand sa semene fiecare linie, dupa ce schema de semanat, cum si cat sa fertilizeze, cand sa aplice produse pentru protectia plantelor, cand sa recolteze etc. De problemele de marketing (aprovizionarea cu input-uri si vanzarea recoltei) se ocupa cooperativa, iar ajutorul juridic si fiscal (subventii, impozite, taxe, cotizatii etc.) vine de la un consultant al sindicatului.
In Danemarca, situatia este putin diferita. Ferma medie are 65 ha, dar majoritatea fermierilor mai au si o a doua slujba. Fermierii danezi primesc consultanta contra cost, in toate domeniile (management, financiar, tehnic). Platesc anual 8-9 mii de euro. Asa povestea John Birger Pedersen, consultant pe probleme de cultura mare, pe care l-am intalnit la un workshop organizat de AgroManager.

Despre astfel de fermieri din Franta sau Danemarca se poate spune ca sunt "subordonatii" consultantilor. Pe care tot ei ii platesc. Trebuie subliniat faptul ca in vest serviciul de consultanta este privat. Consultantii sunt platiti de catre fermieri. La noi, a existat o consultanta gratuita, de la "specialistii" de la ANCA. Probabil ca ne vom pricopsi cu ei ori cu altii, la Camerele agricole. Consultanta gratuita risca sa fie cea mai scumpa!
Acum, cea mai buna consultanta o ofera vanzatorii de input-uri (seminte, ingrasaminte, produse pentru protectia plantelor etc.). Dezavantajul acestui tip de consultanta este ca tinde sa fie directionat de interesele firmei care vinde. Interesele fermierului nu sunt puse mereu pe primul plan. Am vazut un consultant care sfatuia fermierii sa foloseasca produsele firmei pentru care lucra, dar in propria sa exploatatie folosea pesticide mai ieftine, de la alte companii.

Asadar, pot spune si fermierii romani ca nu vor sa fie "subalternii" consultantilor? Cred ca si la noi consultantii ar trebui sa fie independenti. Dar, in Romania, exista suficient de multi consultanti competenti? Profesionisti ai unei culturi sau alta se pot gasi si in statiunile de cercetare-dezvoltare. Dar ei nu sunt stimulati sa-si arate si sa-si dezvolte cunostintele. In universitati, relatia intre informatia fundamentala si informatia de productie este adesea ancrasata. Profesorii intra doar superficial in relatie cu fermierii.
Nu-i mai putin adevarat ca, in Romania, unii fermieri sunt super-profesionalizati, cu studii superioare, cu experienta, unii dintre ei cu doctorat sustinut "pe bune". Ma gandesc la un Buzdugan ori Poienaru, dar si la Mihai de la Mirosi, Basamac de la Frumusani etc. Sunt si agricultori care au vazut lumea agricola din toata Europa si SUA si care au o informatie bine consolidata. Toti acestia nu s-ar putea vaita ca devin "subalternii" consultantilor. Ceilalti insa vor trebui sa accepte "atotputernicia" consultantului.