Daniel BOTANOIU
Terenul agricol reprezinta capacitatea noastra de a ne asigura securitatea alimentara si energetica, capacitatea de a pune pe piata alimente de calitate si in cantitate suficienta, la preturi rezonabile. De aceea, terenurile agricole nu trebuie sa mai ramana in zona speculei. Cu atat mai putin, sa fie vandute strainilor.
Lenin, imediat dupa ce a luat puterea la Marea Revolutie din Octombrie, a emis Decretul asupra pacii si Decretul asupra pamantului. Ai nostri, si cei din ?89, si cei de acum, stiau asta. Inca de acum 20 de ani, legislativul si executivul ar fi trebuit sa-si puna problema transferului de proprietate asupra pamantului. Sa prevada impactul liberalizarii pietei funciare asupra sectorului agricol. Mai ales, ca se stiau diferentele mari intre preturile terenurilor si veniturile comparate cu cele din Europa celor 15.
Dincolo de procesul de privatizare si de restituire a proprietatilor agricole catre agricultori, cineva trebuia sa urmareasca si miscarea a doua: cine si cum va deveni proprietar al terenurilor scoase la vanzare.
Agricultorii romani nu s-au putut imprumuta cu aceleasi dobanzi cum se imprumuta cei din UE-15 pentru achizitionarea de terenuri agricole. Acest lucru este cu atat mai dureros cand este vorba de tinerii agricultori.
Romania nu a pus conditii suplimentare la vanzarea terenurilor catre persoanele juridice inregistrate in Romania. Sigur ca ar fi putut sa controleze aportul la capitalul social al strainilor, deci ar fi putut sa limiteze achizitiile de pamant ale strainilor. N-a facut-o, si cine a vrut a cumparat pamant!
In plus, recenta criza financiara si economica a avut un impact negativ asupra economiei romanesti.
Convergenta preturilor de vanzare a terenurilor agricole nu a fost prevazuta si nici considerata drept conditie pentru incheierea perioadei de tranzitie. In acest context, se poate anticipa ca ridicarea restrictiilor de vanzare a terenurilor agricole pentru persoane fizice straine va exercita o presiune asupra pretului terenurilor din Romania. Asadar, exista pericolul aparitiei unor perturbari grave ale pietei terenurilor agricole de la noi.
Pentru a pregati piata pentru o astfel de liberalizare este deosebit de important sa se imbunatateasca facilitatile de creditare pentru agricultorii romani. In fapt, ar trebui sa se incheie reforma structurala a agriculturii.
Cele 10 state, care s-au alaturat la 1 mai 2004, Uniunii Europene, au negociat perioade tranzitorii. Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Ungaria, Cehia au negociat o perioada de tranzitie de 7 ani pentru achizitionarea, de catre straini, a terenurilor agricole si forestiere. Polonia a obtinut o perioada tranzitorie de 12 ani. Romania si Bulgaria, care au aderat la 1 ianuarie 2007, au negociat o perioada de tranzitie de 7 ani.
La sfarsitul anului 2011, deci dupa 7 ani, statele in cauza (mai putin Polonia) erau obligate sa liberalizeze piata funciara.
Numai ca realitatea a fost alta. Evaluand disfunctionalitatile care s-ar produce pe piata funciara interna prin ?invazia? persoanelor fizice din UE, guvernele statelor intrate in comunitate la 1 mai 2004, au inaintat solicitari catre Comisia Europeana. Ei au explicat ca agricultorii autohtoni ar fi marginalizati, nedispunand de resurse financiare suficiente asa cum au agricultorii din vestul Europei etc.
Comisia Europeana a inteles si a aprobat demersurile guvernelor din Ungaria, Slovacia, Letonia si Lituania. Sub semnatura presedintelui Comisiei a fost prelungita, pana in 2014, interdictia de vanzare a terenurilor agricole catre persoane fizice straine/nerezidente. Principalul argument este ca se inlatura pentru o vreme cumpararea terenurilor in scopuri speculative.
In acest caz, nu s-a renegociat nici un Act de aderare! Nici in cazul Romaniei nu ar fi cazul sa se modifice Actul de aderare. Insa, Ministerul Agriculturii trebuie sa initieze demersurile catre Comisia Europeana pentru un nou termen, care sa-l prelungeasca pe cel actual, cu minim trei ani (asa cum au facut celelalte state din Est).
Nu trebuie sa fim amnezici: cele mai multe tranzactii cu terenuri in Romania s-au realizat in 2010 si 2011 si, probabil, vor continua si in 2012. Se estimeaza ca 9,7% din terenul arabil al Romaniei este in proprietatea strainilor (cetateni UE sau nu).
Aceasta situatie trebuie sa-si gaseasca o rezolvare in favoarea agricultorului si consumatorului din Romania.
Romania trebuie sa solicite Comisiei, prelungirea perioadei de tranzitie iar CE sa inainteze Consiliului o decizie pentru a fi validata. Justificarile pot fi cele mai sus prezentate!