Crescatorii de vaci de lapte, si cei de la Holstein si cei de la Federatie, se vaita. Ca li s-au taiat subventiile, ca au fost jigniti de Tabara, ca sunt furati de procesatori etc. Caras pare ca predica Internationala: "Hai la lupta cea mare, rob cu rob sa ne unim!" Dupa Guvern, cei mai hoti ar fi cei din industria lactatelor, care platesc prea putin. (Intre altele, pretul laptelui in Vest este mai mic ca la noi, de-aia fabricile importa lapte!) Un crescator spunea ca "procesatorul lui" l-a fortat sa accepte un pret mai mic pe lapte. Ar fi vrut sa provoace o mare "greva de livrari" dar niciun coleg n-a vrut sa-l urmeze.
In acest context, Tnuva, prima in ierarhia din Israel, a dat faliment in Romania. Sa tinem minte doar ca, pe piata industriei laptelui, este o mare fabrica de vanzare. De ce n-ar cumpara crescatorii romani? Cei de la Friesland au cumparat tocmai la Cluj!
Ne vaicarim ca fermierii nu se asociaza. Iata un prilej ca statul sa incurajeze asocierea! Finantele sa preia fabrica si sa o revanda, pe actiuni, unei asociatii de crescatori. O astfel de propunere nu ar starni entuziasm printre membrii Holstein.Ro. Nu problema banilor ar fi cea care sa-i inhibe pe fermierii nostri, ci neincrederea. Cine sa gestioneze afacerea? N-avem legislatie, n-avem manageri, mai ales, cinstiti. Multi fermieri viseaza, sau doar bat campii, despre propria lor fabrica de lactate pe modelul pe care ni l-a inoculat Ceausescu: "Sa facem totul!" Asadar, utopia unei fabrici ?romanesti si asociative? nu are mari sanse.
Sa admitem, ipotetic, ca statul ar avea marinimia sa crediteze micile asociatii. Ca ar crea un fond din care asociatiile de "vacari" sa construiasa mici fabrici. Probabil ca s-ar gasi cateva zeci de intreprinzatori care sa coaguleze, fiecare, un grup. Daca s-ar investi, sa zicem, in 40 de fabrici, un sfert vor da faliment in urmatorii 10 ani. Ar ramane 25 - 30 de fabrici consolidate, cu vreo 25 - 30 de manageri cu experienta. Selectia s-ar petrece si in randul crescatorilor. Dintr-o mie, ar ramane jumatate. Priceputi, si cu ceva mai multi bani.
Asta a facut Politica Agricola Comuna in primii ei ani de existenta, prin 1960-70. A incurajat transformarea taranilor europeni in fermieri. A incurajat productia agricola. Cu bani. Cu foarte multi bani, din bugetul adunat de la contribuabilii europeni. Acum, politicienilor de la Bruxelles le da mana sa vorbeasca despre "decuplare", despre "bunastare", "inverzire", "ecologizare" etc.
Ca sa ajungem la cooperativele din apus, constructia ar trebui sa inceapa de jos, de la micul producator de branza si iaurt, nu de la mari fabrici, cum a lasat Tnuva. La Bruxelles, ar trebui sa spunem clar ca noi avem de recuperat 50 de ani.