Camera agricola trebuie sa fie o institutie publica care sa reprezinte interesele generale ale agricultorilor in fata tuturor partenerilor si care sa ofere servicii pentru agricultori. Ea este o reprezentare oficiala a lumii agricole, ceea ce poate insemna disparitia unora dintre organizatiile actuale de reprezentare, mai putin structurate.
Camera Agricola este reprezentantul tuturor palierelor de productie agricola: al firmelor agricole, al proprietarilor de pamant, al salariatilor agricoli, al gospodariilor taranesti, al grupurilor profesionale din sector etc.

Camera agricola are menirea de a gasi calea de mijloc intre neoliberalism si corporatism si globalizare.
Conducatorii Camerei agricole ar trebui sa fie alesi, prin vot universal, de catre Adunarea generala. Alesii provin din randul producatorilor, adica dintre profesionisti, ei asumandu-si rolul de reprezentanti oficiali ai agricultorilor.

Resursele umane ale Camerei agricole sunt formate atat din persoanele alese, cat si din colaboratori/salariati. Camerele agricole au menirea de a forma elitele locale, de a pune in practica politicile agricole si de a contribui la crearea unei imagini dominante a profesiei reprezentate.

Conducerea treburilor curente este asigurata de un director si sefii de serviciu, acestia fiind angajatii camerei. Colaboratorii formeaza aparatul tehnic (consultanti in formare si implementare) si aparatul administrativ (secretariatul).
Bugetul este votat de Adunarea generala si aprobata de Consiliul de Administratie al Camerei. Resursele bugetului se compun din taxe funciare, subventii pentru programele de actiune si servicii prestate (in special analize de laborator).

Misiunea Camerei agricole este sa reprezinte agricultura in diversitatea ei;
- emite strategiile de dezvoltare din regiune;
- realizeaza serviciile solicitate si in folosul agricultorilor;
- intocmeste proiecte agricole si proiecte de organizare a teritoriului.
In cadrul camerei exista un numar de tipuri de meserii in consiliere agricola:
- consultant tehnic, juridic si economic;
- formator;
- cercetator;
- initiator de proiecte;
- reprezentant pe langa puterea publica;
- comunicator.
In cadrul Camerei agricole sunt urmatoarele directii:
- Directia activitatilor de consultanta
si de comunicare;
- Serviciul de productie si consultanta
de specialitate;
- Serviciul de agronomie, cadastru,
productie vegetala si animaliera;
- Serviciul de economie, resurse
umane si amenajarea teritoriului.

In cadrul Camerelor agricole ar trebui sa functioneze mai multe laboratoare, care fac analize organice, analize sol, analiza fructe, pesticide, seminte si material seminal etc, si care elibereaza buletine de analiza privind calitatea solului si a produselor, ecologice, traditionale etc.

Prezentarea de mai sus se refera la Camerele agricole ale producatorilor, asa cum acestea exista in tarile cu agricultura dezvoltata.
Pentru a avea astfel de Camere agricole, in Romania, care sa deserveasca producatorii si mediul rural, actuala lege trebuie amendata avandu-se in vedere urmatoarele:
- scoaterea parlamentarilor din componenta Comitetului de Initiativa pentru a avea majoritatea asigurata numai de profesionisti;
- respectarea principiilor instituite de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului de instituire a unei organizari comune a pietelor agricole;
- respectarea normelor de tehnica legislativa conform Legii nr. 24/2000;
- redefinirea fermierului pentru a elimina astfel neconstitutionalitatea legii data de definitia din anexa 1 punctul 4;
- Asigurarea resurselor financiare pentru ca aceste Camere agricole sa functioneze, nu numai sa se infiinteze.
Daca lipseste ceva din belsug agricultorilor, aceasta este informatia.
Intotdeauna am avut teama de entitatile si ajutoarele aparute in anii electorali, pentru ca acestea nu au avut consistenta, ele incheindu-si de regula activitatea dupa finalizarea ciclului electoral.

De ce in cazul Camerelor Agricole ar fi altfel? Greu de gasit un raspuns!
Poate ca vom avea inteligenta si puterea de a crea si sustine aceste entitati ale agricultorilor inainte ca ele sa fie privite strict ca entitati electorale, la cheremul unuia sau altuia dintre partidele aflate pe esichierul politic romanesc.