interviu cu Dacian Ciolos,
comisar european pentru agricultura si dezvoltare rurala

- Domnule comisar, care ar fi principala carenta a agriculturii actuale de la noi?
- Daca spun "principala" sau "principalele carente", nu inseamna ca sunt singurele si ca sunt insurmontabile. Pentru ca Romania sa-si poata valorifica potentialul, este foarte importanta organizarea agricultorilor, din perspectiva fermierilor. Dinspre autoritati, se impune abordarea strategica, pe termen mediu si lung, a agriculturii. Abordarea strategica pe termen mediu sau lung nu inseamna ca trebuie sa fie doua-trei idei generale. Poate sa existe o asemenea abordare pe sectoare, la nivel regional, combinat, ca sa se ia mai bine in considerare specificul unei zone, al unui sector sau altuia. Insa, fara cateva elemente-cheie, care sa poata fi urmarite in timp si in jurul carora sa se construiasca deciziile pe care le ia un guvern sau altul, fara acest fir rosu, va fi foarte greu. Altfel, de fiecare data, o luam de la capat. Daca nu exista un minim de previziune, de continuitate, este foarte greu sa cladesti ceva.
- Vorbiti despre ferma de familie. Am putea noi reface structuri similare celor din vest?
- Cred ca de multe ori, noi mai suntem inca prizonierii modelului unic. Aud pe multi afirmand ca la noi ar trebui sustinute fermele mari pentru ca numai acelea sunt performante. Altii, dimpotriva, spun ca trebuie sa sustinem fermele mici pentru ca ele formeaza baza societatii rurale.
Toata lumea vrea sa uniformizeze realitatea. Sau sa conceptualizeze un proces de dezvoltare, care, de fapt, tine de un specific local. Tocmai de aceea, fara o abordare strategica, oricat ai vorbi de un model de structurare a fermelor, nu se va intampla nimic.
De fapt, ce inseamna ferma mare in legumicultura? Ce inseamna ferma mare in productia de cereale? Sau ce este o ferma mare in cresterea animalelor?
Ori, ce inseamna o ferma mica in productia de cereale? Dar in productia de legume?
Eu cred ca este nevoie de o abordare incrucisata - teritoriala si sectoriala - care sa puna in valoare un potential de productie intr-un sector sau altul. O asemenea abordare ar putea oferi elemente si pentru structurarea fermelor.
Eu nu cred in modelul "ferma de 4 hectare" sau "ferma de 50 sau de 100 de hectare". O ferma de 100-400 de hectare pentru cereale poate ca ar fi rentabila intr-o regiune cum e Transilvania, daca ar avea si zootehnie. Probabil ca in Baragan, cu 400 de hectare, nu faci mare lucru. Asta arata ca Romania este suficient de mare ca sa nu vii cu un model unic. De aceea, eu cred ca o abordare strategica nu inseamna neaparat o simplificare conceptuala, dusa la extrem. O abordare strategica inseamna ca integrezi doua sau mai multe elemente care iti dau apoi un fir rosu si pe care poti sa il urmaresti. Poate sa vina un guvern sau altul care sa spuna "Noi vom insista in urmatorii doi ani mai mult pe comasare, mai mult pe irigatii". Altul poate sa insiste pe colectarea sau comercializarea produselor, dupa ce comsarea si irigatiile s-au rezolvat.
Se pot construi programe politice, si de dreapta, si de stanga, dar pe un fir rosu, care trebuie sa conduca intr-o anume directie.
- Ce politici concrete ar fi necesare pentru a promova aparitia fermelor de familie in fiecare comuna? Fiindca avem multe sate unde nu exista niciun fermier.
- Eu cred ca un punct de pornire al acestui proces ar fi existenta unui serviciu performant de consultanta agricola, care sa fie in legatura directa cu nevoile agricultorilor. Deci un serviciu de consultanta caruia sa nu-i dea ordine presedintele Consiliului Judetean sau ministrul Agriculturii, ci sa-i dea ordine agricultorii, beneficiarii directi. Altfel, eu nu vad performanta daca un asemenea serviciu de consultanta nu e modulat dupa nevoile agricultorilor.Serviciile de consultanta ar putea sa-i ajute pe agricultori sa-si gandeasca proiecte pentru fermele de familie, adaptate la un potential de productie local. Niciun oficiu de consultanta agricola nu poate sa faca ferme model. Adica, daca vei construi o ferma de 100 de hectare, vin si te sprijin, daca ferma are 87 de hectare, nu te mai sprijin. Sau trebuie sa mai cauti 13 hectare ca sa ajungi la 100.
- Noi ne aflam tocmai in aceasta zona absurda...
- Poate ca, daca are 87 de hectare in judetul Bistrita, omul poate sa produca un venit din care sa traiasca familia lui; altul, in Suceava, poate sa ajunga la aceleasi venituri cu 50 de hectare, iar in Ialomita - cu 300 de hectare. Pentru mine, o ferma familiala este eficienta atata timp cat venitul obtinut de ferma respectiva poate sa sustina financiar viata unei familii.
Dar fermele de familie - si acest lucru nu e specific doar Romaniei - fara o asociere in etapa urmatoare, se vor dezvolta foarte greu.
- Ca sa se asocieze, trebuie mai intai sa le ajutam sa apara...
- Sigur. Am vazut un exemplu frumos la Cooperativa Somes-Aries. I-am cunoscut la Gherla pe acesti producatori de lapte. Majoritatea sunt ferme familiale: in ferma lucreaza membrii familiei. Au ajuns la concluzia ca este bine sa comercializeze impreuna si sa cumpere inputuri impreuna. Asta nu e colhoz, este asociere de interese. Ei au ramas fiecare, cu proprietatea lui.
E interesant de vazut la ei conceptul modern de cooperativa. Nu inseamna ca eu imi dau pamantul si animalele la cooperativa si ma duc sa muncesc la CAP pe norme. Eu am ferma mea de familie, am societatea mea agricola, eu imi fac productia mea de lapte, insa il comercializam impreuna pentru a obtine un pret mai bun. Acum, ei se gandesc la o etapa ulterioara: sa treaca si la procesare.
- Credeti ca politicile guvernamentale, indiferent de partidele aflate la putere, trebuie sa aiba in vedere promovarea acestui tip de cooperativa?
- Da. Si eu imi doresc ca, prin viitoarea Politica Agricola Comuna, prin programul de dezvoltare rurala, de exemplu, pentru astfel de proiecte de investitii pe partea de procesare, care sunt promovate de formele asociative, nivelul de co-finantare publica sa fie mai ridicat, decat o investitie realizata de un singur om.
Si investitorul individual va fi sustinut. Daca, de exemplu, co-finantarea pentru un proiect de investitii pentru o fabrica de lapte e de 50% din fonduri europene pentru un privat, pentru o cooperativa sau pentru o alta forma de asociere, ar urma sa fie de 60%, 65% sau de 75% din fondurile publice. Tocmai pentru a incuraja aceste forme. De o investitie in procesare, facuta de un colectiv, beneficiaza nu numai cei care au investit, dar si intreaga colectivitate.
Prin urmare, impactul pozitiv al utilizarii fondurilor publice e mult mai mare atunci cand sustii un proiect colectiv, decat un proiect individual. De aceea, spun eu ca ar trebui sustinute formele de asociere. Agricultura Romaniei are nevoie acum de un salt calitativ pentru a valorifica acumularile care s-au facut.

a consemnat
Viorel PATRICHI