E simplu: Sunt doua surse de bani europeni. In limba "bruxelleza" s-a convenit sa le spuna "piloni".
Primul pilon este cel al platilor directe. Plata pe suprafata, de la APIA. Banii putem sa-i cheltuim cum vrem. Nu sunt neaparat bani de investitii. Dar, cine poata sa faca investitii si din banii astia, bine face!
Al doilea "pilon" se refera la plati pentru investitii. Adica bani pentru finantare. Vin la fermieri prin APDRP. Acesti bani se acceseaza in baza unor proiecte. Cu ei ne marim capitalul investit in ferme.
In plus, UE ne permite sa mai facem cateva plati nationale directe (adica din bugetul tarii noastre). Unele sunt pentru "bunastarea animalelor". Tot din bugetul national ni s-a permis o subventionare cu 50% a primei de asigurare pentru culturi vegetale. Statul mai poate acoperi, din banii lui, o reducere a accizei la motorina pana la nivelul de 25 euro/tona. Asadar, principala sursa de finantare cu bani europeni este APDRP. Acolo, cum stiti, sunt o serie de "Masuri". Ca accesarea lor este greoaie, o fi si vina birocratiei europene (nu zgarcita, ci atenta la cheltuirea legala a banilor), dar e - mai ales- vina institutiilor romanesti. Aici, la Bucuresti, au fost scrise ghidurile solicitantului care nu sunt clare; aici se schimba ghidul cand nu te astepti; aici se pun tot felul de conditii greu de indeplinit. Eu sper ca, pentru perioada 2014-2020, sa se schimbe tot ce nu functioneaza la aceste masuri. Ori chiar sa fie create altele.
Intre sursele de finantare, putem sa adaugam si garantiile la credite acordate de catre FGCR si FNGCIMM. Fara ele ar fi mult mai greu sa primim creditele de la banci pentru investitiile din ferma. La noi, fermierii s-au invatat sa ceara."Statul trebuie sa ne dea, statul trebuie sa ne faca". A venit vremea ca si ei sa inteleaga ca nu ne da nimeni nimic! Trebuie sa gandim noi, fermierii, ce putem face, cum putem construi impreuna. Nu sa asteptam la mila altora.
Am mai spus-o, dar o repet: fermierii pot sa creeze impreuna fonduri mutuale de creditare, fonduri de asigurare, fonduri de investitii. Daca ar crea impreuna fonduri mutuale, la un euro pe care il pune agricultorul, UE mai da inca 0,8 euro. Ar fi fost bine sa avem azi un fond mutual de risc? Sa fi primit despagubiri pentru faptul ca am avut probleme, cu rapita, de exemplu?
Pana acum, fermierii nu s-au gandit sa faca asa ceva. Au asteptat sa faca altii. Dar, de 20 de ani, nimeni nu a facut. Si nici nu va face. Asa ca, fermierii trebuie sa puna umarul, impreuna. Si in cazul lor, - al nostru, caci si eu sunt fermier - unirea face puterea. E greu de inteles?
Adrian Radulescu