Mai ales orasenii, vorbesc azi despre asocierea agricultorilor. Iar ei, agricultorii - nu vor sa se asocieze! De ce? Manastire-ntr-un-picior! Seamana cu povestea lui Bula care a ajutat o batranica sa treaca strada. Dar ea n-a vrut.
Acesta problema adanca, a reticentei agricultorilor romani in fata asocierii, a fost studiata si de Centrul Roman de Politici Europene. Care a facut public un "raport". Potrivit acestui raport, Masura 142 a fost consacrata special pentru crearea "grupurilor de producatori". Fondurile destinate acestei masuri au fost cheltuite in proportie de numai 1,2%!
Desi autoritatile au vorbit despre crearea a 1.000 de "grupuri", in prezent functioneaza 40 si sunt in curs de recunoastere alte 100.
Si Masura 141 a incurajat, indirect, asocierea, prin acordarea de puncte in plus celor care dovedesc si apartenenta la un grup.
Masura 142 nu presupune o procedura de selectie. Totusi, doritorii sunt putini.
De ce nu au avut efect politicile de incurajare a asocierii? Raportul constata distanta dintre realitatea romaneasca si designul politicii Ministerului (inspirat din Vest). Si, mai ales, rezistenta romanilor la fiscalizare.
Mai exista si toleranta autoritatilor la evaziunea fiscala; incurajarea economiei subterane (prin certificatele de producatori emise de primari catre clientii politici etc).
Asadar, statul roman este cel care nu doreste asocierea agricultorilor!