Un jurnalist britanic, Luke Dale-Harris, isi expune gandurile despre agricultura Romaniei in cotidianul The Guardian. Cum se vede de la Londra politica agricola a Bucurestiului?
In opinia englezului, Romania ar trebui sa-i reconsidere pe fermierii mici si saraci de azi drept temelia pe care isi construieste viitorul agricol. Nu mi s-a parut vreun moment ca ziaristul ar cere distrugerea actualelor ferme mari, existente in Romania. El spune ca aparitia si incurajarea unor ferme familiale ar putea fi rezolvata progresiv. Fermele familiale, in care fermierul lucreaza el insusi, alaturi de familia sa, sunt capabile sa produca la fel de multe alimente ca si fermele mari. Ba, chiar mai diversificate, mai aproape de tendinta oamenilor de a manca "natural", mai prietenoase cu mediul inconjurator. Luke Dale-Harris spune ca asta ar fi sansa unei dezvoltari rurale durabile, care sa nu puna in pericol propria cultura, satul romanesc si populatia lui.

Englezul urmareste shimbarile petrecute pe dealurile din Transilvania, nu in ultimii 20 se ani, ci in ultimii 75 de ani. El nu uita de contorsiunile provocate satului romanesc de comunism, cand a fost inhibat sentimentul proprietatii, cand populatia rurala a fost urcata in apartamente de bloc, cand religia a fost marginalizata etc.
In pofida eforturilor lui Ceausescu de a stramuta taranul in industrie, mai mult de 30% din populatia de 19 milioane a tarii traieste de pe urma fermelor lor de subzistenta si semi-subzistenta. Administratia de la Bucuresti submineaza sistematic infrastructura pe care se bazeaza tara, sustine Dale-Harris. Marea majoritate a agricultorilor este marginalizata. In prezent, 51% din subventiile de 6 miliarde de euro pe an, merg doar la 0,9% din ferme, in timp ce 70% din fermele sunt considerate neeligibile pentru fondurile europene.

Pietele locale, care ar putea sa absoarba produsele agro-alimentare din micile ferme dispar in competitia cu retelele de supermagazine straine, care vand alimente la preturi mici, aduse din alte tari. Si asta, intr-o tara in care reteaua comerciala fusese demult "centralizata" de oranduirea socialista, in care micii comercianti disparusera aproape total.

Autorul articolului crede ca agricultura romaneasca ar fi aservita marilor companii internationale de seminte si chimie. Este usor de vazut anitipatia autorului pentru plantele modificate genetic. El acuza faptul ca utimii doi ministrii ai agriculturii, Valeriu Tabara si Stelian Fuia, au lucrat anterior pentru gigantul din domeniul biotehnologiei, Monsanto.
Dar, problema pe care o sesizez ramane alta: cum spijina statul micii agricultori, locuitorii reali ai mediului rural romanesc?

G. Ostroveanu