Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
65 de ani de învatamânt agricol universitar la Craiova

În ce stadiu se afla agricultura din judet? Ce trebuie facut ca sa producem mai mult? Cum se poate implica învatamântul universitar în problemele agriculturii reale? Acestea au fost câteva dintre problemele aduse în discutie la un simpozion care ar fi putut sa ramâna doar aniversar. Este vorba despre o întâlnire organizata de Universitatea din Craiova, la împlinirea a 65 de ani de învatamânt agricol. Festivitatea s-a desfasurat în Sala Albastra a Universitatii si a reunit oameni interesati de agricultura din toata tara.

Dezbaterile au adus în prim plan situatia terenurilor nisipoase din zona Dabuleni. "În judet exista un început de desert si stim cu totii ca mereu s-au facut investitii pentru a ameliora acest aspect. Problema a început sa reapara si devine din ce în ce mai amenintatoare. Nu vorbim de istorie, ci de viitor. Daca vrem sa lasam un patrimoniu pentru generatiile viitoare, trebuie sa dezvoltam cercetarea în acest domeniu. În prezent, avem un centru de cercetare la Tâmburesti, dar nu func­tioneaza asa cum ne-am dori", a precizat rectorul Universitatii din Cra­iova, prof. univ. dr. Dan Claudiu Danisor.

Pe 13 octombrie 2004, Universitatea a preluat în administrare statiunea de la Caracal, în suprafata de 2.400 de hectare. Era într-o stare deplorabila. O cultura de palamida si ciulini. "Acum este un model pentru toata tara", este de parere prof. univ. dr. Ion Vladimirescu. Din pacate, însa, nu toate statiunile se mai bucura de suprafete atât de generoase. "În urma cu doi ani, în patrimoniul Universi­tatii a intrat si statiunea pomicola de la Vâlcea, dar ciuntita, ramasa cu numai 148 de hectare din cele câteva sute pe care le-a avut. Pro­duce puieti unici în România. Acolo se produce adevarata materie saditoare în domeniul pomicol. De suferit a avut si renumita statiune Banu Maracine. Dupa retrocedari, a fost macelarita, iar acum mai sunt doar niste cladiri de birouri."


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."