Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Ce culoare politica are soia modificata genetic?

Prezent la Berlin cu ocazia targului ecologist Saptamana verde, ministrul roman al agriculturii a fost pus intr-o situatie delicata: omologul lui austriac i-a propus sa semneze o declaratie de interzicere a culturilor de soia modificata genetic din bazinul Dunarii. Declaratia fusese pregatita de cei de la Green Peace. Ministrul roman a refuzat, invocand o consultare cu mediul academic si cu cultivatorii de soia din tara.

Conducerea ASAS si-a exprimat acordul pentru semnarea Declaratiei in cauza.
La Minister au avut loc si alte consultari pe acesta tema si cu organizatii profesionale. Nu stim daca au fost prezenti si reprezentanti ai revistelor ori emisiunilor agricole de la radio sau tv. Revista noastra nu a fost invitata. Ceea ce argumenteaza banuiala noastra de secretomanie a ministrului conservator. Mai aflam ca nici LAPAR, organizatia fanion a cultivatorilor de cereale si plante tehnice, nu a fost chemata la dezbateri.
Se vede treaba ca ministrul refuza, in fapt, dialogul real, inlocuindu-l cu intalniri formale cu reprezentantii unor organizatii nesemnificative, fara forta opiniilor.

Lucian Buzdugan, care conduce cea mai mare exploatatie agricola din tara, Insula Mare a Brailei, spune: "Daca soia asta, de la Monsanto, este cumva otravitoare, si face rau oamenilor si animalelor, sunt de acord sa nu mai cultivam! Dar, daca face rau, de ce este permis sa se importe si sa se consume in toata Europa? Ori e vorba de un miliard de euro pe care trebuie sa nu-i castigam noi, ci sa-i platim altora?!"

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."