Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
Nu suntem urmasii ciobanilor de acum sute de ani...

In ultima vreme, am incercat sa inteleg de ce doua sectoare cu mare potential zootehnic nu se dezvolta in Romania: cresterea oilor si a vacilor de carne. Am pretentia ca am inteles, abia acum, miezul problemei.

In perioada in care am lucrat in Ministerul Agriculturii, am dat multa atentie cresterii bovinelor si a ovinelor pentru carne. Eram un naiv! Nu intelegeam acum 10 ani motivul pentru care aceste doua sectoare nu vor depasi, la noi, niciodata stadiul de productie pentru export in viu. Este maxim ce se poate realiza si sfatuiesc sincer crescatorii de ovine si bovine pentru carne sa-si concentreze atentia si sa produca ceea ce pot vinde in viu.
De ce? Simplu. Pentru ca in Romania nu exista cerere de carne, nici de vita, nici de oaie (berbecuti). Incep sa cred ca povestile cu care am fost educati, noi cei ce am facut scoala primara si generala inainte de 1989, sunt pure inventii. Cum sa ne tragem noi dintr-un popor de oieri, care s-a format prin transhumanta? Cum, cand jumatate dintre noi nu ne atingem de carnea de oaie pentru ca miroase (?!) Romanii nu mananca carne de oaie nici acasa, nici la restaurant!

Mergeti in Turcia, Grecia, Irlanda, Marea Britanie, sa vedeti cum se consuma totul dintr-o ovina. Mergeti in Polonia, sa vedeti cum se consuma absolut totul dintr-o bovina. Oamenii mananca, in mod obisnuit, oaie si vita.
La noi, in Romania, au aparut cativa temerari care au inceput sa creasca vita de carne, fie din rase europene (Charolaise, Blue Belge), fie anglosaxone (Red si Black Angus). Dar, in restaurantele noastre nu se cere decat antricot, muschi si eventual vrabioara. Adica 15-20% din carnea rezultata din animal. Cand comanzi aceste sortimente la fermieri sau la abatoare, invariabil ti se cere sa cumperi si restul. Cu restul, ce sa faca fermierul ori macelarul?

Asadar, carnea de ovine si de vita nu este cautata. Noi stim sa folosim totul din porc - ratul, urechile, organele, pielea, picioarele. Exact asa stiu altii sa foloseasca totul din vita sau din oaie.
In concluzie, sincer vorbind, ii sfatuiesc pe cei care doresc sa creasca animale pentru carne, altele decat porcul si pasarea, in Romania, sa-si gandeasca planul de afaceri si structura de productie astfel incat sa poata face export in viu. Asta este situatia, nu e nimeni de vina ca romanul nu consuma altceva decat antricotul, muschiul si vrabioara de la vita, iar despre carnea de ovine nu stie altceva decat mielul de Paste si, cel mult, cateva cotlete in restul anului.

Trebuie doar sa fim realisti si sa stim unde ne aflam, astfel incat sa facem afaceri cu finalitate in profit si nu sa fim fermieri din hobby si sa sustinem fermele cu banii pe care ii castigam din alte activitati.

Mihai LUNGU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.