Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Un fond mutual de despagubiri agricole

Ministerul Agriculturii lucreaza la o lege pentru constituirea unui fond mutual. El ar trebui sa fie gata pana in iunie, pentru a fi prins in PAC 2014-2020. Am participat si eu la discutii despre crearea acestui fond.
Noi, fermierii, vrem ca prin acest fond sa ne pazim de relele cele mai mari - seceta si inghetul - pe care firmele de asigurari nu le despagubesc. Legea ar putea sa acopere acest gol, caci acum suntem singuri in fata naturii.

Fondul, dupa informatiile mele, va fi impartit pe sectiuni. Una la care contribuie toata lumea, care asigura continuitatea si functionarea sa; apoi, fiecare sector al agriculturii va constitui partea sa de fond. Daca ar fi totul la comun, s-ar putea ajunge la situatia in care un anumit sector sa fie afectat intr-un an, iar altuia sa-i mearga bine, si sa existe probleme privind despagubirile. Adica, contributorul de la cultura mare sa nu vrea sa fie despagubit din banii lui cel de la zootehnie. Sau invers.

Ramane de vazut cum va fi pusa pe hartie aceasta lege, cine si cum va decide. Acest fond este format 65% din bani de la Uniunea Europeana, 25% de la stat, iar restul banilor vin de la fermieri. Decizia privind momentul cand trebuie sa se faca o despagubire ar trebui luata de un colectiv de experti independenti. Caci, daca ministrul Agriculturii decide el cand trebuie facute despagubirile, iar colegul de la Finante ii spune ca nu sunt bani, s-ar putea sa nu se mai faca despagubirea. Pe de alta parte, exista si riscul unui exces de folosire a acestor fonduri, si atunci nu se mai capitalizeaza niciodata. Fondul trebuie sa fie un instrument pe care sa-l folosesti numai in situatie de forta majora. Vreau sa precizez ca nu vom primi niste bani de la UE pe care sa-i pastram intr-un cont, la banca. Fondul trebuie mai intai sa despagubeasca si abia apoi cere rambursarea sumelor. Fondul se reintregeste cu bani de la UE.

Din punctul meu de vedere, in constituirea fondului trebuie sa se stie cat a contribuit fiecare fermier, iar despagubirile sa fie proportionale. Adica, daca intr-un an bun un fermier contribuie la fond mai mult, atunci cand are o problema sa fie despagubit proportional. Pentru ca acele sume pot face uneori diferenta intre a fi viu si a fi mort. Asta ar fi o varianta care i-ar incuraja pe multi.
Pentru a infiinta acest fond, Romania a preluat modelul francez, dar numai ca mod de functionare. Pentru ca francezii despagubesc alte tipuri de calamitati. O invazie de lacuste, un cutremur etc. La ei nu se pune problema secetei, ca la noi. Acolo, seceta este asigurata de societatile de asigurari. La noi, asiguratorii nu se incumeta la o povara asa de grea.

Eu sper ca acest fond sa se capitalizeze, sa devina functional. Sa nu fie facuta o lege numai ca sa se ia un impozit in plus, iar la nevoie statul sa-ti intoarca spatele. Trebuie sa fie o lege adaptata conditiilor din Romania.

Nicolae SITARU,
Ciochina, judetul Ialomita



Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."