Se vorbeste iar despre modificarea atributiunilor Agentiei Domeniilor Statului. ADS ar urma sa aiba posibilitatea sa cumpere si sa vanda terenuri. Un proiect de lege este in stadiul de draft - spune ministrul Constantin. Proiectul va fi discutat de conducerea USL inainte de a fi aprobat in Guvern.
Primul care a vorbit despre implicarea ADS in piata funciara a fost Valeriu Tabara. El voia, acum 7-8 ani, ca ADS sa cumpere, cu preemptiune, terenurile disponibile, sa le amenajeze infrastuctura de care au nevoie si sa le concesioneze. Tabara mai era pe atunci suficient de etatist incat sa doreasca pastrarea lor la stat. Si atunci, ca si acum, Tabara regreta faptul ca statul roman avea inainte de 1948 domenii mai mari de un milion de hectare si acum abia mai are 300.000 ha, dupa ce, in anii '50-?60 "s-au redat agriculturii" baltile Dunarii, de la Corabia la Braila. La enigma disparitiei acestor terenuri n-are rost sa mai intarziem cu gandul. Mortul de la groapa nu se mai intoarce, spunea in copilarie Nicolae Vacaroiu, care nici usturoi n-a mancat, nici gura nu-i miroase.
Problema e daca aceasta modificare a legii nu e decat un paravan dincolo de care ADS sa poata scoate la vanzare pospaiul de pamant care i-a mai ramas. Un mare om de afaceri agricole, Adrian Porumboiu, a evocat des aceasta solutie. Mai sunt si altii care abia asteapta sa cumpere de la stat cateva mii de hectare. Terenuri gata comasate, echipate, intretinute, vandute la licitatii bine masluite. (La primele doua licitatii nu s-ar prezenta nimeni, pretul scade la un sfert si, in final, apar oamenii stiuti dinainte, in chip de salvatori.)
Sa nu inteleaga cineva ca suntem impotriva privatizarii. Inclusiv a pamantului. Dar nimic din ce s-a intamplat din '90 pana azi nu-mi da siguranta ca la noi s-ar putea face o vanzare cinstita cand e vorba de bunuri ale intregului popor! (Priviti, de exemplu, redeventele cu care ADS a concesionat terenurile pe 49 de ani: 2-300 (rar 400) kg. grau/ha, cand statul dadea la actionarii de la IAS cate 600 kg.)
Daca tot vorbeste actualul ministru despre incurajarea fermelor de familie, ADS ar trebui sa cumpere suprafetele mici, vandute de cei care nu le lucreaza, sa le comaseze, pentru inceput, in loturi nu mai mari de 10-25 ha, si sa le dea celor care probeaza ca au capacitatea sa se instaleze in agricultura. Cu interzicerea vanzarii acelor terenuri, nu pe 5 ani ci pe cel putin 20 de ani.
Exista la noi un liberalism exagerat cand este vorba de proprietate, un drept sfant. In Franta, povestea Luc Esprit, director executiv al asociatiei cultivatorilor de porumb, un nepot al sau, care avea 160 ha, a vrut sa cumpere alte 40 ha, scoase la vanzare. Nu a putut pentru ca, un alt vecin, cu numai 60 ha, avea mai multa nevoie de ele. Asa a hotarat comunitatea agricultorilor prin Camera agricola din zona. O fi Franta o tara in care nu este respectata proprietatea asupra pamantului?
Ori, la noi, democratia inseamna ca fiecare face ce-i place, fara sa-i pese de celalalt?
G. Ostroveanu
