Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Cat de mare trebuie sa fie o ferma in Statele Unite?

Iata o intrebare pe care si-o pun multi fermieri, economisti sau sociologi. Caci, modelul agricol american merita urmarit! Un recent articol din revista electronica AgWeb Daily (www. agweb.com /article/how _big_ economies _of_ scale) analizeaza cateva aspecte interesante ale cresterii suprafetei fermelor americane.

Pana unde poate creste suprafata unei ferme?, ramanand (foarte) profitabila - se intreaba autorul studiului. Exista o limita de suprafata? Se pare ca nu! In urmatorii 30 de ani se va petrece un proces de crestere continua, cu cateva mici limitari.
Care sunt premizele cresterii suprafetei? Spre deosebire de modelul european (sa zicem, francez), unde, in anumite cazuri, un fermier nu poate cumpara teren daca are deja o suprafata rezonabila (sa zicem, 250 ha, iar sotia are de lucru in afara fermei), la americani, dorinta de a include si alti membri ai familiei in "business", coroborata cu faptul ca noile tehnologii permit lucrarea unor suprafete mai mari cu echipamente mai putine, favorizeaza cresterea exploatatiilor.

Marirea exploatatiilor este un proces natural atat timp cat activitatile agricole sunt profitabile, afirma Gary Schnitkey, economist specializat in probleme de agricultura la Universitatea din statul Illinois. La ora actuala, suprafata medie a unei ferme in statul Illinois este de 600 ha. In 10 ani, probabil va ajunge la 1.000 ha, iar peste 30 de ani, la 4.000 ha. Illinois ocupa locurile 1-2 la productia de soia (11,3 milioane tone in 2011) si locul 2 la porumb (50 milioane tone pe 5 milioane hectare).

Dezvoltarea tehnologica va favoriza pe fermierii care vor sa se extinda. Fermierii trebuie sa pastreze totusi echilibrul intre numarul de lucratori din exploatatie si tehnologia folosita. De exemplu, pentru o ferma de 1.200 ha, o singura combina este prea putin, dar doua ar fi prea multe. Pe langa combinele ce recolteaza pe 12 randuri, au aparut si cele cu capacitate superioara (16 randuri).

Primii care vor sa se extinda sunt managerii. Caci, si in Statele Unite exista doua categorii mari de fermieri: managerii (care coordoneaza activitatea in exploatatie) si fermierii propriu-zisi (care lucreaza efectiv).

Terenuri dispersate. Cresterea exploatatiilor nu se va rezuma la vecinatati. Un numar din ce in ce mai mare de fermieri vor lucra in state sau tari diferite. O societate poate avea ferme la distante de mii de kilometri. Lucrul se intampla deja si la noi.

Factori limitativi ai cresterii exploatatiilor. Unii fermieri vor dori sa se axeze pe obtinerea unor produse de calitate superioara, acolo unde au relatii puternice cu consumatorii finali. Acest lucru ar putea limita cresterea suprafetelor. Altii isi vor mentine productia de cereale in apropierea porturilor pentru a beneficia de avantajele transportului fluvial sau maritim.

Obtinerea finantarii de catre fermele mari ar putea sa tempereze cresterea.
Desi cresterea "fermei" este un proces continuu de cand oamenii se ocupa de agricultura, extinderea suprafetei nu este intotdeauna foarte rapida. In Minnesota (cel mai mare producator de sfecla de zahar, porumb dulce si mazare din SUA), cresterea suprafatei medii a fermei in perioada 2002-2011 a fost mica, de la 407 ha la 424 ha.
Motivarea fermierilor cu venituri mai mici de 500.000 USD de a-si mari suprafata se va baza pe 2 factori: costurile cu forta de munca si cheltuielile mecanice/ha care sunt mai mici la fermele mari.
Un alt factor care trebuie luat in considerare este faptul ca exista un numar mare de fermieri aproape de pensionare, iar retragerea lor poate crea oportunitati de crestere.

Horia-Victor HALMAJAN


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!