In ultimii ani, statul nu a mai alocat fonduri pentru producerea soiurilor ori hibrizilor romanesti. Or, activitatea de ameliorare este una continua, nu se poate intrerupe. Stim, necesita multi bani iar bugetul e sarac. Dar, nici nu a existat o strategie a cercetarii, macar pe anumite specii. In materie de legume, am pierdut trenul si nu mai putem concura acum cu firmele olandeze sau franceze. Cercetarea nu se face de dragul cercetarii. Daca vrei sa creezi hibrizi noi, trebuie sa te compari cu cele mai bune firme de piata, iar marfa ta sa fie laudata de fermieri. La ora actuala, cercetarea noastra agricola (legumicola, in special) a murit. Ca sa poata renaste i-ar trebui bani, bani si iar bani.
In multe tari, cercetarea nu este una de stat, ci una privata. Acest lucru trebuia facut, inca din 1990, si la noi. In Franta, Olanda, Germania companiile private fac afaceri fabuloase in cercetare. Sunt companii care au fost preluate din tata in fiu si care s-au dezvoltat. De exemplu, firma Bejo Zaden din Olanda produce samanta in mai multe centre din lume. Are puncte de cercetare in mai multe state si vinde seminte intr-o suta de tari. La noi, cercetarea fiind de stat, s-a stat. S-a dormit. S-au cheltuit banii fara rezultate. Acum, ne vaicarim!
Cred ca ar fi fost mult mai bine daca, din '90 pana acum, statul ar fi ajutat niste companii, de stat sau private, care fac cercetare. Pe criterii de performanta. Unii, mai optimisti, sunt de parere ca nici acum nu e tarziu. Daca, repet, se stabilesc criterii ferme de performanta.
Bani pentru cercetare au fost de-a lungul timpului, insa toti s-au dus, dupa parerea mea, intr-o directie gresita, la Ministerul Educatiei si Cercetarii. Fara nici o legatura cu nevoile reale ale productiei agricole. Daca tragi linie si vezi ce rezultate au avut in domeniul cercetarii universitatile de stiinte agronomice, care au mancat foarte multi bani, si ce rezultate au avut unitatile de cercetare, la care ar fi trebuit sa ajunga banii, diferentele se vad. Universitatile ar fi trebuit sa se ocupe de formarea noilor promotii de specialisti. Din pacate, acum nu avem nici specialisti tineri, nici rezultate ale cercetarii.
In ceea ce priveste ICDLF Vidra, brandul institutului a ramas doar samanta de ardei gogosar. Dar, din pacate, pierdem teren si aici, pentru ca nu am stiut sa ne vindem marfa. In plus, am gresit pentru ca am dat acord de multiplicare si altora. Institutul a ramas ca nume. Mai lucram pe proiecte sectoriale, bani dati pe niste teme de cercetare care ajuta doar la subzistenta. Rezultate concrete nu putem astepta.
Din punctul meu de vedere, ar trebui ca Ministerul Agriculturii sa aiba in structura o comisie pentru cercetare, bine pusa la punct. Echipa sa fie formata din functionari de cariera, din cercetatori si din fermieri. Poate, si comercianti. Pentru ca ASAS o sa se transforme in cativa ani, in for onorific. Fara activitati economice, caci Academia a distrus cercetarea prin modul in care o conduce.
dr. Niculai POPANDRON, cercetator, ICDLF Vidra
