Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Amendamente la proiectul de lege privind vanzarea terenurilor

Proiectul de lege privind vanzarea-cumpararea terenurilor agricole de catre persoane fizice trebuie revizuit. Trebuie sa se tina mai mult seama de problemele reale ale arendasilor si ale proprietarilor de terenuri. Eu am trimis la Ministerul Agriculturii o serie de propuneri privind modificarea acestui proiect.
In primul rand, proiectul de lege prevede ca terenurile agricole situate in extravilan care au stat la baza constituirii unei OUAI, a unei Federatii sau a unei Organizatii de Desecare pot fi instrainate doar cu acordul Adunarii Generale a membrilor si a proprietarului infrastructurii. De ce trebuie sa se pronunte Adunarea Generala a unei asociatii de udatori in legatura cu decizia unui proprietar de a-si vinde terenul? Acest articol ar trebui eliminat, deoarece blocheaza libera circulatie a terenurilor.
Apoi, o alta problema este limitarea la 100 de hectare a suprafetei de teren agricol ce poate fi detinuta de o persoana fizica. Nu poti face o asemenea limitare atata vreme cat sunt deja agricultori care detin in prezent mii de hectare. Care este motivatia pentru care proprietatea persoanei fizice, reprezentand terenuri agricole situate in extravilan, nu poate depasi 100 ha? Ce se intampla cu persoanele fizice care la aceasta data detin mai mult de 100 ha? Sunt lucruri care trebuie clarificate...
Proiectul de lege ar trebui sa specifice ca oferta de vanzare va fi afisata la sediul primariei 30 de zile de la data inregistrarii.

De asemenea, am propus Ministerului sa specifice in lege ca in termen de 3 zile lucratoare de la data inregistrarii cererii de vanzare, primaria notifica in scris preemptorii si afiseaza oferta de vanzare la sediul acesteia. Primaria are obligatia de a transmite Agentiei pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare, odata cu notificarea preemptorilor, oferta de vanzare, precum si lista preemptorilor.
Legea trebuie modificata astfel incat titularii dreptului de preemptiune sa transmita acceptarea ofertei, insotita de documentatia din care sa rezulte ca indeplinesc conditiile pentru a cumpara terenul, pe care o comunica vanzatorului si Agentiei pentru Administrarea si Reglementarea Pietei Funciare, in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii notificarii. Agentia sa verifice documentele in termen de 5 zile lucratoare de la primirea lor si sa comunice vanzatorului, precum si potentialului cumparator, indeplinirea/neindeplinirea conditiilor legale.
In ce priveste dreptul de preemptiune, proiectul prevede existenta unui contract anterior de 5 ani. Eu consider ca ar fi suficienta conditia ca arendasii care vor sa cumpere teren sa aiba incheiat un contract de arenda pentru terenul ce urmeaza sa se vanda. Poate ar fi suficient faptul ca arensasul dornic sa cumpere desfasoara activitati agricole pe raza administrativ - teritoriala a localitatii unde este situat terenul oferit spre vanzare.

Adrian RADULESCU,
consilier prezidential


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."