Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
O noua politica a accizelor la tuica din gospodarii

Gospodariile individuale care produc tuica si rachiu vor purta întreaga responsabilitate în ceea ce reprezinta înregistrarea productiei, pentru plata accizei. Statul transfera, în acest fel, pe umerii taranilor toate responsabilitatile, renuntand la sigiliul pus pe instalatii si obligandu-i pe acestia sa informeze pe propria raspundere.

In prezent, toate gospodariile individuale care detin în proprietate instalatii de productie de tuica si rachiuri trebuie sa fie înregistrate la autoritatea vamala teritoriala si au obligatoriu un sigiliu aplicat pe instalatii pe toata perioada de nefunctionare. Atunci cand se intentioneaza sa fie produse tuica si rachiuri din recolta proprie, se solicita în scris autoritatii vamale desigilarea instalatiei, iar în prima zi lucratoare dupa expirarea perioadei de functionare a instalatiei, autoritatea trebuie sa resigileze alambicul si sa calculeze acciza datorata.
Sistemul va fi modificat de Guvern, conform unui proiect de act normativ prin care transfera, practic, raspunderea proprietarilor. Ei vor anunta statul cat anume au produs si cat sa le fie calculat la plata.
Modificarea va fi introdusa în contextul în care autoritatile fiscale au fost restructurate si a fost redusa schema de personal. Acciza va deveni exigibila la momentul finalizarii procesului de productie, iar termenul de plata este pana la 25 a lunii imediat urmatoare celei în care acciza a devenit exigibila.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."