Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Cronica unei motiuni esuate

Martea trecuta, cand agricultorii se întalneau la Conferinta LAPAR, liberalii se pregateau sa sustina în Senat o motiune simpla, de vorbe goale, prin care cereau demisia ministrului Constantin.

Cu un nume lung si neinspirat, "Sa oprim jaful! Agricultura tarii si peste 1 milion de fermieri se zbat între secera lui Daniel Constantin si ciocanul lui Victor Ponta!", motiunea a fost dezbatuta în plen aproape doua ore. A fost o dezbatere parlamentara în tonul obisnuit, discursuri gaunoase, mici ironii, unele mai fine, altele nu, si cam atat.

Textul motiunii a fost citit de Nicolae Vlad Popa. Se vedea clar ca discursul despre agricultura nu îi este familiar. Dar, probabil asa a fost randuiala partidului. Nu parea prea convins nici el de ceea ce citeste, nu simtea problemele pe care le rostea. Dar, macar s-a straduit sa prezinte toata lista de reprosuri: decapitalizarea agriculturii romanesti, legislatia promovata în ultimii trei ani este o frana în dezvoltarea agriculturii, ANSVSA protejeaza mafia si bolile din agricultura, legea pietelor reprezinta o lovitura decisiva data producatorilor romanesti si multe altele. La un moment dat, i-a imputat ministrului si ceva legat de boala blue tongue, dar nu stia nici el cum sa o pronunte corect.

Dupa citirea textului motiunii, a venit randul lui Daniel Constantin sa-si apere pozitia. A avut un discurs relaxat, sigur pe el.
Alegerea zilei de 26 mai pentru sustinerea motiunii i-a venit ca o manusa ministrului care, cu mandrie în glas, a început anuntand senatorii ca CE tocmai a aprobat programul de dezvoltare rurala al Romaniei. Noua miliarde de euro sunt un argument îndeajuns de solid ca sa bata întreaga lista a nemultumirilor liberale.
Au urmat apoi discursurile partidelor, pro si contra, dupa caz. Ilie Sarbu a avut o interventie foarte scurta, ironica. Aflase ca forma bruta a motiunii fusese redactata de Costel Caras. Cand a zis ca nu se astepta de la un partid serios ca PNL sa mearga pe mana lui Caras, liberalii se sufocau din lipsa de vorbe la ei. Cand cu malitie a punctat ca cizelarea textului a facut-o Tudor Barbu de la OTV, pentru liberali motiunea era pierduta. Dupa ce a vorbit Ilie Sarbu, singura replica mai cu suflu dinspre liberali a venit de la Alexandru Peres. Membru al Comisiei de Agricultura a Senatului, stie de Legea Camerelor Agricole si a încercat sa-l agate pe ministru cu problemele ei. A încercat si o ironie, ca Daniel Constantin ar fi mai potrivit la Cultura, pentru ca povesteste frumos. Dar, greu de combatut argumentul lui Constantin, cel cu noua miliarde de euro.

UDMR-ul, desi aflat în opozitie, a anuntat ca nu sustine motiunea. Tánczos Barna a venit cu o explicatie decenta, argumentata obiectiv. Atunci cand au avut ceva de discutat, reprezentantii UDMR au gasit deschidere la Ministerul Agriculturii.
A urmat votul, secret si electronic, care a fost unul fara emotii. Motiunea, care a fost mai degraba o simulare, a fost respinsa cu 43 de voturi pentru, 84 împotriva si 2 abtineri.

Alina BARDAS


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."