Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
Avem un comisar european pentru agricultura roman. Ce spunem noi despre agricultura ca sa ne inteleaga?

Chestiunea agrara este o problema veche la noi. De la Voda Cuza, ar zice Vadim.
Dar, mai ales in ultimii 20 de ani, chestiunea agrara a fost discutata
ca o ecuatie economica, nu ca o ecuatie sociala.

Sigur, avem de discutat si despre randamentele la hectar sau pe cap de animal.
Despre profitul obtinut de fermieri.
Dar, intai si intai, avem de vorbit despre agricultori. Astia care sunt.
N-as vrea sa alunecam catre vaicarelile despre Maria Sa, Taranul Roman,
ci sa privim catre realitatea satului de azi. Sat pe care il stim cu totii.
Nu despre satul din panourile de publicitate turistica. Despre satul intarziat in istorie.

Noi avem, in hartiile statisticii, mai multi agricultori decat are Europa.
Dar cei mai tineri sateni sunt acum prin strainatate. Noua ne-ar trebui sa fie aici.
N-avem dreptul sa-i acuzam ca au plecat. Au suficiente motive sa plece.
Intrebarea, pe care nu stiu daca si-o pune cineva, este: cum ii aducem inapoi?

Modelul nostru de agricultura este altul decat cel european.
Ei, in vest, nu au nici exploatatii de mii de hectare, nici gospodarii la marginea foamei.
In Europa exista ferma mijlocie, de obicei familiala, cu cateva zeci sau sute de hectare.
La noi, gospodariile au, abia au, in medie, cate 3,3 hectare.
Avem si ferme mari, si foarte mari. De mii de hectare. Ca in Rusia ori in Brazilia.
De fapt, cum spunea un studiu al Institutului de Economie Agrara al Academiei,
Romania are doua agriculturi, fara legatura intre ele,
cu obiective, interese si chiar solutii de dezvoltare divergente:
Agricultura de subzistenta, cu mai mult de un milion de gospodarii taranesti.
Vor putea batranii de peste 60 de ani sa hraneasca 20 de milioane de oameni?
Agricultura de subzistenta inseamna lipsa de sanse, somaj, saracie.
Agricultura industriala insumeaza fermele de la 100 la 100 de mii de hectare.
Ele sunt adaptate la economia de piata. Sunt performante din punct de vedere tehnic.
Dar sunt numai 9.600 de ferme!
(Noi, cu 6.000 de cititori, ar insemna ca ocupam 60% din piata presei agricole.
Unde sa ne mai extindem? Dar celelalte reviste?)

Exploatatiile mijlocii, cele intre 10 si 100 ha, sunt cele care ne lipsesc.
Traim un paradox: avem mai multe ferme de 100 ha decat ferme de 1.000 de ha!
La trei ani de la aderare, situatia sectorului agroalimentar nu s-a imbunatatit substantial.
Caracteristicile agriculturii au ramas aceleasi din perioada de dinainte de aderare.
Avem prea multa populatie in agricultura. Avem prea multe gospodarii individuale.
Politica Agricola Comuna de dupa 2014 va incuraja mai ales fermele de familie.
Are Romania aceeasi politica fata de fermele mijlocii, despre care vorbeste Ciolos?
Avem norocul unui comisar european. Ce ii propunem pentru tara noastra?

Redactia revistei a format un club de reflexie despre agricultura si dezvoltare rurala.
Incercam sa provocam dezbateri. Nu avem niciun raspuns batut in cuie.
Va propunem sa participati cu gandurile voastre la aceste dezbateri!


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se împarta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, în estul Europei, am învatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit în tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit în ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, întamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va închipuiti ca ar fi vreo legatura între senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, în cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost întampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi închipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!