Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
De ce nu se transforma societatile agricole în societati comerciale?

Prin prestigiul pe care si l-a construit ani la rand în satul natal - Tiganasi, judetul Iasi - Aurel Placinschi a izbutit sa salveze patrimoniul vechii Cooperative Agricole de Productie. Avand oamenii alaturi, a ajuns sa faca performanta. In aceleasi tipuri de "colective", alti agronomi s-au compromis si au contribuit la distrugerea lor.

Aurel Placinschi a transformat "colectivul" în societate agricola în baza Legii nr. 36/1991, privind societatile agricole si alte forme de asociere în agricultura. Anul trecut, la 1 aprilie, a intrat în vigoare Legea nr. 31/2017 pentru completarea Legii nr. 36/1991.
"Ministerul Finantelor Publice trebuia ca, în termen de 45 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial, sa elaboreze norme metodologice de punere în aplicare a ei. A trecut peste un an si Ministerul Finantelor nu a facut nimic."

Legea 31/2017 avea ca scop sa transforme societatile agricole din legea veche 36 în societati comerciale. "Societatile agricole pe Legea 36 au fost înfiintate imediat dupa 1990, cu intentia de a transforma cooperativele agricole de productie în societati agricole de drept privat, prin asocierea fostilor membri ai CAP", explica Aurel Placinschi.

Una dintre conditii prevedea ca societatea se desfiinteaza cand membrii care au înfiintat-o dispar în mod natural. Adica prin deces. Or, majoritatea fostilor cooperatori, care aveau, sa zicem, 20 de ani în 1962, cand s-a încheiat colectivizarea, au disparut. "Din acest punct de vedere, suntem într-o alta realitate economica si sociala. Deci, nici societatea agricola nu mai poate exista. Noi, cei cu societati agricole, suntem cam în afara legii. Legislatia este foarte ambigua.
Petre Daea a fost de acord cu rezolvarea problemei. Societatile agricole trebuie sa se transforme dupa niste norme emise la Ministerul de Finante. Am mers la Ministerul de Finante, în luna aprilie 2017. M-a întrebat o doamna tanara de-acolo: "ce sunt acelea CAP-uri?". Eu îi dau perfecta dreptate. La revolutie avea poate 10 ani. Legea 31/2017 nu este singura lege care nu are norme."

Dar ce facem noi, oamenii? Mor si ei, dar ce fac urmasii în acest echivoc legislativ? "Este o lege necesara pentru noi, cei care am trecut de la socialism la capitalism. O lege care sa ne ia banii trece în doua saptamani. Pe mine ma încurca foarte mult. Pamantul l-am luat de la membrii asociatiei, care, pe atunci, lucrau terenul. Acum, mostenitorii au plecat în Italia, Germania, la oras.
Societatea agricola este o forma de asociere, nu poate lua pamant în arenda, nu e statutar. In ce ma priveste, am trecut pamantul în arenda la societatea comerciala Agricola 96 Tiganasi. Acum, oamenii au contracte de arenda cu societatea comerciala. Societatea agricola nu mai are pamant, dar are spatii si alte proprietati pe care nu le poate împarti fiindca nu exista lege. Suntem încurcati.

Asteptam normele de aplicare ale Legii 31/2017. Iar la Ministerul Finantelor nu se face nimic pentru clarificarea lucrurilor. De aceea spun ca am mare nevoie de aceasta lege, deoarece cu cat trece timpul, cu atat lucrurile se complica mai mult". Chiar nu este normal ca fermierii sa umble dupa legile moarte. "Am senzatia ca ne-am prins într-o panza de paianjen si cu cat încercam sa facem ceva, cu atat ne încurcam mai tare, de nu mai ajungem sa finalizam nimic. Legislatia ne sufoca", spune fermierul de la Tiganasi.

Mai nou, se spune ca legea a fost transmisa iar la Parlament. Ori parlamentarii au luat-o înapoi?
Dincolo de orice gluma si de toate prioritatile de partid, fermierii chiar au nevoie de legea care sa aduca la realitatile de azi societatile agricole create imediat dupa revolutie. Ne trebuie legi ferme, imperative, aplicabile.

Viorel PATRICHI

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."