Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Fermierul fata în fata cu Bacul agricol

Franta are Bac agricol de cateva zeci de ani. Noi de ce nu încercam sa facem unul? Ca de vorbit, vorbim despre el, slava Domnului. Pe la a doua confirmare în Parlament, ministrul Petre Daea spunea ca îsi doreste, ba chiar va provoca, trecerea liceelor agricole sub coordonarea tehnica a Ministerului Agriculturii. Apoi subiectul a devenit repede subversiv si a ramas ascuns în discutiile lui publice.

Am zis atunci ca poate vor sa menajeze orgoliile dnei Andronescu, care, în numele egalitatii socialiste, a vrut sa faca toti elevii egali între ei. Dar tocmai aplatizarea diferentelor între licee a dus la prabusirea cifrei de promovare la Bac. Azi avem 10-20 de licee unde nu a luat nimeni Bacul în ultimii 5 ani. Intre acestea, sunt unele care au fost, la vremea lor, foarte bune licee agricole.

Pe cand era ministru al Agriculturii, si Dacian Ciolos se întelesese cu Cristian Adomnitei pentru o dubla subordonare a liceelor agricole, adica la Educatie si la Agricultura. Doar ca proiectul a fost refuzat de Tariceanu, prim-ministru, care n-a înteles nimic. Dar pe atunci criza de lucratori cat de cat calificati în agricultura nu era asa presanta.

Presupun ca astazi, cei care se opun intrarii Ministerului Agriculturii în afacerea liceelor agricole sunt, în primul rand, functionarii de la Invatamant. Ei apara o pacla deasa de interese obscure. N-as zice nici ca cei de la Agricultura sunt mai zelosi.

Chiar daca Daea si Popa (ministrul Educatiei) fac sa se miste lucrurile (probabil din ordinul lui Dragnea) e greu de crezut ca în urmatorii ani liceele agricole vor face performanta. Sistemul lor de învatamant este osificat si rupt de realitate.

Intr-un liceu agricol, numarul materiilor predate ar trebui redus. Centrul de greutate ar trebui mutat spre activitatea practica, în ferme adevarate. Nu o practica de forma, o zi pe luna, ci una de saptamani la rand. Si fermierii care primesc elevii la practica trebuie cointeresati. Dar si selectati dupa criterii precise. Si nici sa nu primeasca mai mult de un elev odata. Daca are doi, trei, zece, nu mai apuca sa îi învete nimic.

Iar noi avem nevoie ca de aer de oameni tineri cu deprinderi practice, pentru munca ce îi asteapta în ferme.

Andrei OSTROVEANU

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."