Profitul agricol nr. 43
15 noiembrie 2017
Agricultorii stiu. Politicienii pot. Ii chemam sa lucreze impreuna!

Seminarul cu tema “Modernizarea agriculturii”, organizat de revista Profitul agricol, impreuna cu Academia de Stiinte Agricole si Silvice si cu Grupul de reflexie pentru modernizarea agriculturii si dezvoltare rurala, desfasurat pe 9 februarie, a constituit un cadru real de dialog intre fermieri si politicieni, pornind de la sintagma: “Agricultorii stiu. Politicienii pot. Ii chemam sa lucreze impreuna!”

Au fost numeroase interventii, care au evidentiat problemele cu care se confunta sectorul agricol din tara noastra, precum si idei si solutii pentru rezolvarea lor. Redam, succint, opiniile exprimate de participantii la dezbateri.

Gheorghe Ostroveanu, redactor sef, revista “Profitul agricol”:
De 15 ani, de cand facem o revista de agricultura, am adus in paginile ei ideile fermierilor, dar nu am ocolit nici oamenii politici. Am constatat ca, adesea, ce isi propun politicienii nu corespunde cu asteptarile agricultorilor. S-a conturat ideea de a crea un grup de discutii care sa ii aduca impreuna pe agricultori, care cunosc problemele si pe oamenii politici, care pot face legislatia necesara spatiului rural.
De fapt, cel care ne-a stimulat a fost Alexandru Lapusan, colaboratorul nostru de peste doi ani. S-a nascut acest grup care nu are inca o structura cristalizata, si nici nu stiu daca este nevoie sa aiba vreo ierarhie. Dar are nevoie de o cutie de rezonanta. O forma de a iesi in public.

Cred ca un dialog intre oamenii politici - deputati si senatori - cu agricultorii (nu numai sefii organizatiilor profesionale, ci si altii!) poate duce la reglementarea mai buna a lumii agrare.
In Franta, Parlamentul a adoptat (anul acesta!) o lege care se numeste “a modernizarii agriculturii”. Ei au avut , la rand, doua legi de orientare a agriculturii. Daca Franta simte nevoia unei legi de modernizare, noi nu avem nevoie de o astfel de lege?! Poate si de un “cod rural”, cum au ei. Este necesara si o definire a exploatatiilor agricole, si un mic rai fiscal si bancar etc.

Valeriu Tabara, ministrul Agriculturii:
Marturisesc ca m-a bucurat de aceasta initiativa a revistei Profitul agricol, de a organiza dezbateri tematice aprofundate pe anumite secvente. Este un lucru foarte bun. In acelasi timp, noi, la Ministerul Agriculturii, avem discutii cu grupurile de producatori ori cu organizatiile profesionale. Cred ca toti, cu buna credinta, incercam sa gasim solutii pentru problemele existente. Mai mult, am lansat o lucrare care va sta la baza unei strategii pe termen lung. Eu nu impartasesc ideea ca ne trebuie doar un PNDR pe 7 ani, care sa fie suprapus pe bugetul UE. Eu cred ca avem nevoie si de o strategie pe 20-30 de ani, chiar pana in anii ‘50, cu obiective mari, pe care sa le avem, indiferent de culoarea politica a guvernarii. Sunt cateva lucruri importante pe care consider ca trebuie sa le avem in vedere.
1. Trebuie sa se produca in Romania suficient, pentru a se asigura nu numai traiul, ci si de a iesi pe piata internationala? Este obligatoriu!
2. Este nevoie de o regandire tehnica a agriculturii? Este esentiala dotarea cu tehnica agricola.
3. Este nevoie de un material biologic adecvat conditiilor noastre climaterice? Este!
4. Este nevoie de un sistem de cercetare puternic? Fara inovatie, nu vom putea progresa!
5. Este nevoie sa intarim capacitatea de negocire a fermierilor? Este.
6. Este nevoie sa schimbam sistemul de vanzari “la capatul solei” cu vanzarea din depozite si silozuri? Este, cred, problema nr. 1 a celor din productia vegetala. Cine nu va avea solutii de stocare, nu va fi puternic in piata. Avem doua zone sensibile: productia de cereale si plante tehnice si productia de legume si fructe.
7. Sistemul de finantare nu a fost stapanit ani de zile. Aici este una din parghiile de care avem nevoie.
8. Promovarea noii “revolutii verzi”, alta decat cea lansata de Norman Borlaug in anii ‘70. Un sector in care se folosesc realizari de varf din genetica. Sunt plante cu productivitate mare, cu calitate exceptionala, relatie prietenoasa cu mediul, prin reducerea consumului de pesticide. Putem vorbi, in acest cadru, de plante care sa faca fata schimbarilor climatice?
As mai spune un lucru. Sistemul organizatiilor agricole trebuie sa aiba un grad mare de neutralitate. In politic se pot prelua probleme de la fermieri, nu invers.
Eu cred ca Romania trebuia sa aiba aceste obiective mari sustinute pe surse financiare certe - fonduri europene, buget national, sistem de creditare, surse proprii. Romania nu are dreptul sa fie importatoare de nicio specie care se cultiva in zona temperata.

Nicolae Sitaru, presedintele LAPAR:
Ne aflam intr-un moment cand sunt necesare decizii. Preturile produselor agricole sunt mai mari. Aceasta ar putea fi o oportunitate pentru investitori, sa se uite la cele 3 milioane de hectare nelucrate din Romania si acestea sa reintre in circuitul agricol.
Din nefericire, Romania se afla la un nivel destul de mic fata de tarile europene, in ceea ce priveste productia agricola.
Sigur, avem nevoie de bani, avem nevoie ca subventiile sa vina la timp. Dar mai avem nevoie de legi care au fost si nu mai sunt, cum ar fi cea pentru asigurari agricole. Sa nu uitam ca in ultimii 10 ani au fost variatii majore de clima. Si un an agricol ratat de o ferma poate insemna falimentul.
Avem nevoie sa stim cate hectare pot fi irigate in Romania. Anul trecut s-au irigat doar circa 70.000 ha, prea putin fata de cerintele agriculturii. Trebuie gasite solutii pentru a folosi sistemele care au fost create acum 30-40 de ani, dar in acelasi timp, sa fie modernizate sistemele de irigatii, astfel ca fermierii sa poata plati apa de irigat.
LAPAR a propus ca apa sa fie pompata pe canale ca o masura de mediu.
Este nevoie de decizie si in folosirea biotehnologiilor. Din pacate, decizia este influentata de “iesirile nazdravane” ale unora si altora, la televiziune. Nu se tine seama de parerile specialistilor, nici de experienta agricultorilor. Ca urmare, cultura soiei este acum de 20.000 ha, fata de acum cinci ani, cand ocupa 300.000 ha. Ca urmare, fermierii pierd foarte mult, iar tara cheltuie enorm pentru importurile de proteina vegetala.

Teodor Marusca, director, Institutul de cercetari pentru pajisti, Brasov:
“Pajistile reprezinta cultura cea mai intinsa din tara noastra: 4,9 milioane ha. Adaugand cele 3 milioane ha nelucrate, se ajunge la 8 milioane ha, peste 50% din suprafata agricola a tarii.
Asistam, insa, din pacate, la abandonul pajistilor. Multe dintre ele devin paduri. Ca urmare, animalele nu mai urca la munte. In Caliman, de exemplu, erau 30 de stane. Acum mai sunt doua. Este un mare dezastru. Pentru ca repunerea in valoare a patrimoniului pastoral se va face foarte greu. Totusi, recucerirea pajistilor este extrem de importanta. Referitor la suprafetele nelucrate, propun ca acestea sa fie inierbate si pasunate cu animale.

Eugen Radulescu, consilier la Banca Nationala:
Am coordonat mai multe proiecte finantate din fonduri externe, referitor la agricultura si in care se punea ca prima problema: de ce nu merge acest sector. Raspunsurile erau urmatoarele: exista un numar mic de proiecte “bancabile”, pentru ca agricultorii lucreaza in regim de mare incertitudine, in conditiile in care nu exista contracte la preturi prestabilite; experienta limitata in realizarea unor planuri de afaceri; nu exista suficiente garantii materiale, sistemul juridic este foarte tolerant, iar zonele rurale nu sunt accesibile pentru banci.
Solutiile identificate de mine ar putea fi sistematizate astfel:
Dezvoltarea, de catre locuitorii satelor, a altor oportunitati de afaceri. Crearea obisnuintei de a folosi creditele bancare. Formarea unei piete functionale a terenurilor agricole, care sa poata fi garantie. Pentru asta, o parte a costurilor evidentei cadastrale sa fie suportate de stat. Poate ar trebui plafonate taxele notariale.
Eu, ca bancher, sunt convins ca avem nevoie si de o impozitare adecvata a proprietatii funciare. Impozitarea drastica a terenurilor nelucrate.
Certificatele de depozit pentru cereale si oleaginoase, pe care le-am legiferat, ar trebui sa devina operationale. Ele nu functioneaza din cauza pietei negre.
Evident, ca ar trebui creata si o bursa a cerealelor. In ce priveste asigurarea agricola, cred ca ar trebui subventionata de catre stat.
Aceste propuneri le-am prezentat ministerului in 2003, dar nu s-a aplicat.

Nicusor Serban, fermier din judetul Ialomita:
M-am desprins in 1994 de agricultura de stat, am inceput cu 100 ha arendate. Am ajuns astazi la o ferma cu 5.000 ha si 1.000 vaci cu lapte. Sunt, deci, un fermier ale carui opinii consider ca trebuie luate in considerare.
Pentru o strategie viitoare, trebuie sa avem in vedere cateva aspecte. Primul este stabilizarea productiei vegetale, la nivel ridicat si eficient. Acest lucru impune, in primul rand, rezolvarea problemei apei, care este principalul factor limitativ. In al doilea rand, cand este vorba de comasarea terenurilor, prevenirea distrugerii exploatatiilor infiintate in 20 de ani. Apoi, rezolvarea problemelor de finantare, mai ales pentru investitii. In acelasi timp, fermierul roman trebuie sa fie pus in conditii de egalitate cu partenerii de pe piata comuna.
Un alt lucru necesar este folosirea biotehnologiilor, care ar rezolva atat problema imburuienarii, cat si cresterea productiei. In sfarsit, se impune stimularea asocierii producatorului agricol, atat pentru productie cat si pentru desfacere.
Alta prioritate este crearea consumatorului pentru productia vegetala. In acest scop, fondurile europene sa fie orientate spre dezvoltarea zootehniei, prin stabilirea, in functie de cerintele pietei, a speciilor si raselor din diferite areale si stimularea asocierii pentru productie si comercializare.
Cat priveste problema fermelor mici, consider ca nu poate fi vorba de eliminarea lor, ci dezvoltarea lor pentru a fi competitive pe piata.
Avem exemplul celor care vin in Romania si nu infiinteaza ferme familiale sau ferme mici, ci ferme de mii de hectare si sute de animale.
In sfarsit, exista problema despagubirilor pentru calamitati. Ca fermier, eu nu cred ca in UE se doreste ca Romania sa fie un mare producator care sa mearga pe piata cu produse ieftine si de calitate. Deci, in negocierile care au loc trebuie multa atentie si inteligenta pentru a se realiza scopul - ca Romania sa devina o putere agricola europeana.

Mihai Banu, deputat si fermier, judetul Bacau
“Astazi, Romania nu are prea multa libertate in ce priveste politica spatiului rural, fiind membra UE. Totusi, sunt destule de facut in afara PAC. In construirea oricarei strategii, elementele esentiale sunt obiectivele, investitiile, bugetul si beneficiarii.
Obiective: importanta este gestionarea durabila a terenurilor agricole si forestiere. Aici avem doua categorii. In privinta gestionarii juridice, tinand seama ca 60% dintre proprietari sunt mostenitori, se impune realizarea, cu banii statului, a cadastrului individual. Altfel, peste 10 ani, nu vor mai fi proprietari.
Gestionarea terenurilor din punct de vedere al eficientei. Consider ca pentru zona sudica se impune asigurarea apei si a perdelelor forestiere. Iar pentru zonele de deal si de munte trebuie sa chibzuim masurile de agromediu. O ferma din aceasta zona nu poate supravietui fara subventii. De aceea, 70% din venituri trebuie sa provina din masuri de agromediu.
Referitor la institutii, ce constatam? Avem multe institutii de control, exista institutii de plata, dar nu exista institutii de consultanta pentru fermieri. Abia recent am reusit sa avem Legea camerelor agricole care, desi are multe imperfectiuni, este totusi un cadru important pentru infiintarea acestor institutii. Camerele vor fi conduse de fermieri si vor trebui sa lucreze impreuna cu ei, pentru ei. Un colegiu zonal trebuie sa gestioneze un teritoriu si un numar de ferme. Daca vom avea 700 de colegii zonale, inseamna ca vom avea gestiunea teritoriului si a fermierilor. Deci, in viitorul apropiat, trebuie antrenati fermierii care stiu ce trebuie facut si specialistii care stiu sa scrie proiecte.

Ion Zamfir, fermier, judetul Constanta:
“La ora actuala, ferma pe care o conduc are terenuri pe aliniamentul autostrazii “soarelui”. Pe acolo trec si ciobanii cu turmele lor de oi. Nu pe asfalt, ci prin graul semanat de mine!
Crescatorii de oi primesc subventii din bani europeni si din bugetul national. Ei declara numarul de oi pe care il detin. Dar au ei si suprafete de teren din care sa-si hraneasca oile? Toata iarna pasuneaza terenurile noastre. Au ei vreo raspundere pentru culturile pe care le distrug? Eu ii prind, cu tarlele de oi, pe terenurile mele agricole, dar nimeni nu are competenta sa ia masurile cuvenite. Libertatea lui de a creste oi incalca dreptul meu de proprietate asupra culturii de grau. Dar institutiile care ar trebui sa pastreze ordinea sociala si justitia nu functioneaza. Cum sa mai vorbim, atunci, de incurajarea agricultorului?
Nu-mi inchipui ca dl Tabara, ministru si deputat, nu stie aceasta problema care dureaza de zeci de ani. Ce face?

Victor Surdu, deputat
Colegul Nicusor Serban a ridicat una dintre cele mai crunte probleme: irigatiile. La fel ca in anii precedenti, nici anul acesta pentru a astampara setea pamantului si a plantelor de cultura, nu s-a facut nimic. Deci, nu se va iriga. Poate domnii Poienaru, Tarata si alti cativa, situati chiar pe malul Dunarii, vor iriga. Cat? Cateva zeci de mii de hectare. Mult prea putin pentru nevoia de apa a terenurilor noastre agricole. Eu nu zic sa raportam 3 milioane de hectare, dar 2 milioane de hectare s-ar putea iriga!
Bugetul pe acest an este mai slab ca anul trecut cu circa 180 milioane lei. Fondurile totale sunt mai mari, dar se iau in calcul banii europeni. Pe care nu stim daca ii vom lua.
Propun ca urmatoarea dezbatere sa fie despre sistemele de agricultura in Romania. Sa vedem ce inseamna exploatatie agricola, ferma mica, ferma mare.
Sigur, o strategie pe urmatorii 50 de ani este buna, dar ce facem acum? Se vorbeste despre un colectiv care sa analizeze ce facem cu creditul. Care credit? Ca Legea 150 a fost abrogata, Legea asigurarilor, asemenea.
Cum sa se rezolve problema irigatiilor, cand un ministru al mediului propune renaturarea Dunarii, care inseamna inundarea celor mai fertile balti ale noastre, situate in treapta I de pompare, unde este apa cea mai ieftina? Acolo unde statul roman a alocat insemnate fonduri.
Cum sa-l convingi pe acelasi ministru sa aprobe un proiect la care sunt coautor impreuna cu dl senator Daia, prin care se propune ca 10% din fondurile realizate de agentiile de mediu sa mearga la impaduriri?!
Referitor la Legea camerelor agricole, constatam ca ea a devenit o lege a politicienilor, care au gasit posibilitatea de a o folosi ca mijloc de acaparare a puterii. Am gandit aceasta lege ca una care sa dea intreaga putere agricultorilor, nu politicienilor. Dar, sunt suficiente semnale ca acest lucru nu se va intampla.

Petre Daea, senator
Noi in Romania suntem intr-o situatie delicata. Este ingrijorator faptul ca, in Romania, au fost cultivate cu porumb doar 2,3 milioane hectare.
Un distins ministru si un respectat profesor spune “daca o fi si asta?!”. Apoi, avem acum 1,8 milioane hectare cu grau. Extrem de putin.
Eu cred ca trebuie sa vorbim de agricultura ca de rezerva monetara; este rezerva noastra alimentara. Ce putem face?
Consider ca trebuie sa ne concentram in cateva domenii importante. Primul este PAC. Este pentru prima data cand tara noastra se afla la masa deciziilor. Avem posibilitatea sa participam toti la elaborarea PAC pentru urmatorii 7 ani. Astfel ca interesele tarii sa fie incluse in regulamentele europene. Un prim obiectiv ar fi ca Romania sa-si cultive intreaga suprafata agricola.
Se discuta mult despre terenurile nelucrate. Dar cine are astfel de terenuri? Pe de-o parte, oameni care n-au posibilitati materiale; pe de alta, oameni care beneficiaza fraudulos de reglementarea europeana sau care au intrat in zona imobiliara. Cei din prima categorie trebuie stimulati, nu impozitati. In cazul celei de a doua categorii, trebuie sa insistam sa se scoata respectiva reglementare.
Nu exista teren curat, fara a fi lucrat. In cazul celor din zona imobiliara, este intr-adevar nevoie de impozite. A doua problema este cea a relatiilor dintre producatori si comercianti. Disputa dintre acestia trebuie sa dispara. Fiecare reprezinta o secventa importanta si necesara.
In incheiere, apreciind aceasta initiativa, solicit sa fiu inclus in grupul de dezbateri care ia fiinta astazi. De asemenea, propun ca o asemenea dezbatere sa o organizam la nivelul Senatului.”

Mihai Berca, profesor USAMV:
“Exista o criza a alimentelor in lume, care a dus la cresterea preturilor. Iata, in numai doua saptamani, pretul graului a crescut de la 280-290 euro/to la 345-355 euro/to. Piata este asemenea vaselor comunicante: preturile tind sa fie la acelasi nivel in toata lumea.
Doresc sa abordez si problema cercetarii. In toate tarile europene, fondurile cercetarii au crescut cu 40-50%. Iar la noi cercetarea nu are cu ce sa lucreze.
Despre regandirea tehnologiei, sa amintim ca dotarea tehnica este scumpa. Deci trebuie gasite solutii alternative.
Si as mai aminti de propunerea comisarului Ciolos, sub genericul “bani concreti pentru lucrari concrete”, care a influentat politica europeana.

Alexandru Lapusan, fost ministru:
Doresc sa precizez ca noi, cei din jurul revistei Profitul agricol, am conceput Grupul de studii pentru agricultura si dezvoltare rurala, ca fiind apolitic. Spre deosebire de actualul simpozion, intentionam ca in viitor sa lucram in grup restrans, concluziile desprinse urmand a fi publicate si puse pe masa celor care decid.
Vom lua in analiza factorii de productie din agricultura: piata agricola (sa vedem cine sunt actorii si ce vor ei), factorii de distorsiune a pietei; munca (pregatirea profesionala, scoli de specialitate); pamantul (sa definim exploatatia agricola, mecanismele de crestere a dimensiunii fermelor etc.); organizarea; investitiile; cercetarea agricola; structurile administratiei agricole; structurile de productie; legislatia etc.
Eu sunt membru si in Comisia prezidentiala pentru strategia agricola si vom avea in vedere ca acest grup de dezbateri sa nu fie concurent, ci complementar acelei comisii.


Citeste si: