Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Martifer are afaceri cu biodiesel si se extinde pe productia de carne de porc

Valeriu Tabara, ministrul Agriculturii, i-a primit, luni 7 martie, pe reprezentantii grupului portughez Martifer. Compania activeaza in Romania din anul 2005 si administreaza o suprafata de aproximativ 25.000 ha in judetul Ialomita. La Lehliu, in judetul Calarasi, Martifer detine o fabrica de biodiesel cu o capacitate de 100.000 tone/an.
Dupa informatiile pe care le avem de la procesatorii de rapita pentru biodiesel, afacerile in acest domeniu merg foarte prost. Putem banui ca aceasta a fost, in principal, tema discutiilor. Faptul ca reprezentantii Martifer au un proiect de construire (din fonduri FEADR) a unor ferme de porci, pare sa fie o afacere la fel de paguboasa in acest moment, cand pretul carnii pe piata romaneasca este prabusit.

Pricipala cauza a caderii pretului carnii este evaziunea fiscala practicata de importatori.

Sa retinem totusi ca Martifer va construi, in judetul Ialomita, patru ferme de porci (doua ferme pentru reproductie si doua ferme pentru ingrasare), cu un potential de 60.000 porci/an.


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."