Profitul agricol nr 39
17 octombrie 2018
Banca agricultorilor, un vis prea indepartat

In vorbe, suna bine: sa facem o banca a agricultorilor. O institutie financiara de la care agricultorii sa imprumute bani, eventual ceva mai prietenoasa cand vine vorba de dobanzi si de garantii. Dar de la dorinta pana la putinta e un drum lung pe care ne mananca sfintii birocratiei. Despre o astfel de posibila "banca agricola" am discutat cu deputatul Adrian Radulescu.

- Cum in alte state europene exista banci la care actionarii sunt agricultori, nu este greu sa credem ca si la noi ar putea fi asa ceva.
- Daca o astfel de banca ar fi pusa pe picioare, actionarii ar trebui sa fie agricultorii. Bineinteles ca si aceasta ar functiona dupa principiile unei banci comerciale, spune Adrian Radulescu.
Daca ar fi o cooperativa de credit, ar avea, si ea, niste dobanzi la credite, dar ar avea si un sistem de preferinte; dobanzile nu ar mai fi la fel de ridicate. Probabil ar avea o ierarhie a preferintelor, in functie de imprumutul pe care-l doreste fermierul. Sa spunem ca acesta vrea un credit pentru lucrari. Banca pune o marja de 1% sau poate mai mult. In acest fel, creditul pentru fermier ar fi mai ieftin, ar putea deveni ceva mai accesibil.
Pentru a face si mai usoara creditarea pe acest segment, capitalizarea dobanzii se poate face o singura data pe an, atunci cand agricultorul isi valorifica productia.

Ce fel de credite ar fi viabile
Imprumuturile ar trebui sa fie acordate pe un termen cat mai lung, pentru ca ratele sa poata fi cat mai mici. Deci, mai usor de restituit. Una este sa platesti un credit in 5 ani si alta este sa-l returnezi in 15. Dupa calculele pe care le face fermierul Radulescu, la un credit de un milion de euro, accesat pe 5 ani, principalul de rambursat ar trebui sa fie undeva la 200.000 de euro pe an, plus dobanzile si comisioanele. S-ar ajunge undeva la 300.000 de euro.
"Astfel de sume, majoritatea fermierilor nu prea au de unde sa le dea intr-un singur an agricol".
Pentru capitalizarea viitoarei banci, interlocutorul nostru crede ca ar fi bine ca banii sa fie adunati de la mai multi agricultori care, la randul lor, sa vanda actiunile altora pentru a face un actionariat cat mai divers. Dar, pentru crea o banca este nevoie de cateva sute de milioane de euro, daca nu chiar miliarde de euro. Bani care, in tara noastra, nu se gasesc, mai ales la agricultori.
In plus, apare si problema sucursalelor, dar si a cheltuielilor de functionare, care sunt destul de mari.
"Important in acest context este sa gasesti o administratie buna. Dar asta este oricum marea problema a Romaniei. Nu numai in acest caz al bancii agricultorilor, ci si al altor companii", este de parere Radulescu.
Acum, dar si in viitorul apropiat, nici nu se poate vorbi despre aparitia unei astfel de banci, in contextul crizei economice, dar si financiare care da semne de reintoarcere. Majoritatea bancilor care au actiunile pe burse au scazut pe pietele internationale.
"La cum au mers bancile in ultimele luni, toti sunt circumspecti", spune Adrian Radulescu, constient de perceptia investitorilor pe plan mondial.

Bancile nu au specialisti
Daca ar fi sa privim cu atentie bancile comerciale, observam ca acestea nu au specialisti in domeniul agricol. Este unul dintre motivele pentru care bancile noastre nici nu prea finanteaza domeniul agricol. Ar trebui sa schimbam perceptia bancilor care traiesc cu impresia ca toata lumea din domeniul agricol vrea sa insele.
Un mare deserviciu facut agriculturii vine de la stat, care se imprumuta tot timpul de la banci.
In conditiile in care o banca are un client sigur si solvabil, cum este Ministerul Finantelor, cum sa se mai orienteze acea banca spre alte domenii?
Un finantator strict pentru agricultori ar fi ideal in conditiile in care in lume se prefigureaza o criza alimentara.
Chestiunea este ca nici fermierii nu sunt suficient capitalizati, atat incat sa-si permita sa capitalizeze si o banca. Asa ca ramane sa privim cu jind la Credit Agricole din Franta.

Paul BARBU


Citeste si:


Opinii agro-politice
Fermierii pot sa-si pregateasca singuri o baza de angajati calificati, prin stagii de practica. Este o solutie care ar putea aduce anual īntre 5.000 si 10.000 de tineri īn campul muncii, spune Florin Constantin, fondator al firmei Agxecutive, care de-a lungul experientei sale īn firme de agribusiness a integrat destui studenti. Criza de forta de munca se resimte īn mai toate domeniile. Fermele nu sunt deloc o exceptie. Ba din contra, forta de munca este acum o preocupare mai presanta chiar decat pretul inputurilor sau al cerealelor, constata Florin Constantin. "Sunt fermieri care si-au chemat copiii care lucrau īn IT pentru ca nu avea cine sa conduca tractoarele si sa lucreze alaturi de ei. Iar unele firme de agribusiness se uita spre lucratori din Sri Lanka sau Vietnam pentru munci necalificate". Ne confruntam cu o lipsa a fortei de munca pentru ca ea a emigrat masiv īn ultimii ani. Cumva mirajul muncii īn Spania sau Italia s-a exercitat, iar noi nu am stiut sa īl contrabalansam cumva. Si la nivelul angajatilor cu studii superioare stam rau. 70-80% din absolventii de USAMV-uri nu raman īn agricultura. Se mai gandeste cineva ca o generatia de specialisti se pregateste sa iasa la pensie si mai bine de jumatate dintre fermeri se vor retrage īn cel mult 10 ani? Īn acest context, o solutie poate veni de la ferme si de la firmele de inputuri, propune Florin Constantin. Fiecare poate sa pregateasca liceeni si studenti, īn programe de stagiatura īn timpul vacantelor.