Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Magazin de inputuri agricole, club al fermierilor

Magazinul Agristo, din comuna Remus, judetul Giurgiu, a fost inaugurat in urma cu o saptamana. De fapt, au trecut trei luni de cand a primit primii clienti. Sotii, Elena si Mihai Stoian, ingineri agronomi, au asteptat ca fermierii sa aiba o pauza de lucru, intre alegerile locale si recoltatul orzului, si abia apoi sa-si invite partenerii la sarbatoare.

Au participat 70 de persoane, fermieri si directori de zona ai furnizorilor.
Amplasarea magazinului a fost aleasa astfel incat sa fie in calea celor care vin in capitala de judet, Giurgiu. Usor de reperat si cu locuri de parcare suficiente, magazinul are cate ceva pentru oricine are macar o gradina. 500 de produse sunt disponibile pe loc, dar orice alt produs de uz fitosanitar poate fi adus a doua zi, deoarece magazinul are un contract cu o firma de curierat rapid si intelegeri cu furnizorii. "Mi-am dorit ca la finalul acestei investitii sa obtin mai mult decat un magazin clasic. In fiecare judet exista asa ceva, dar nu si in Giurgiu", spune Mihai Stoian, directorul Agristo Chemicals.

Loc de intalnire
Deasupra magazinului se afla birourile. "Nu am conceput acest spatiu ca loc unde sa muncesc eu. Vreau sa transform acest birou intr-un loc de intalnire cu fermierii. Un loc in care oamenii sa vina cu placere, sa bea linistiti o cafea, sa vorbeasca unul cu altul, sa afle noutati, nu neaparat sa cumpere", spune Mihai Stoian.
Magazinul este gandit pentru fermierii care lucreaza suprafete mici, de 15-20 de hectare, fie de cereale, fie de gradina. Sa vina si cel care are solarii, un hectar de vie sau de pomi.
Cei doi ingineri agronomi nu se feresc sa spuna ca magazinul are deja succes, iar cei care le trec pragul primesc nu numai produse ci si consultanta. Cei mai multi clienti vin, ca la doctor, cu planta bolnava ori cu buruienile in mana. Vin chiar si de la 30-40 de kilometri distanta. De multe ori, la ora deschiderii, sunt deja cateva masini oprite la poarta. Preturile din magazin sunt cele de lista ale producatorilor.

Diviziunea muncii
Magazinul cade, in principal, in responsabilitatea Elenei Stoian. Sotul deschide magazinul doar sambata. In restul timpului e pe teren, cu fermierii, indiferent ca lucreaza 50 sau 2.500 de hectare. Face consultanta pe cont propriu de aproape cinci ani. 90% din cifra de afaceri, estimata la cateva milioane de euro, va veni in continuare din aceasta activitate. Magazinul este insa important pentru ca aduce cash zilnic. Fermierii, mai ales cei mari, au contracte cu plata la recolta. "Din noiembrie pana in iunie incasez foarte putini bani, iar cele mai mari cheltuieli sunt in primavara: motorina pentru distributie, TVA si impozit pe profit", spune Mihai Stoian.
Echipa este formata din sase persoane. Nu-si propune sa se extinda prea mult. Vrea sa ramana cu o afacere de familie. Urmatorul pas va fi sa capitalizeze firma. "Imi doresc sa adun suficient capital de lucru. Sa cumpar mai toate marfurile cu banii jos. Asta mi-ar aduce un castig suplimentar de 3-5%", spune directorul.

Mihai Stoian a terminat Facultatea de Agricultura din Bucuresti in 1996. Si-a inceput cariera la IAS Ciorogarla, unde a lucrat ca inginer agronom. Aici a arat, a semanat si a discuit pentru ca se gandea ca va avea nevoie sa stie sa faca aceste lucrari, daca-si va face propria ferma. A lucrat apoi la mai multe firme agrochimice, mereu direct cu fermierul. "Munca mea inseamna sa intru in curtea fermierului, sa-i ofer consultanta si cele mai bune produse pentru ca ferma lui sa prospere. Daca le merge bine clientilor, si mie o sa-mi mearga bine", crede Mihai Stoian.

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."