Am putea spune ca in spatele fiecarui agricultor puternic se afla un tehnolog puternic. Cei care sunt in linia a doua, cei care fac efectiv recoltele, se bucura de increderea deplina a sefilor lor, proprietarii de exploatatii. Mihai Noveschi este agronomul lui Nicolae Sitaru.

Mihai Noveschi lucreaza de 14 ani in ferma lui Nicolae Sitaru, de la Orezu, Ialomita. De atunci, suprafata s-a dublat sau chiar triplat. Este inginer agronom. A terminat Institutul Agronomic, la Iasi. Nu exista in cele 2.700 de ha, o groapa pe care sa nu o cunoasca. Stie terenul mai bine decat oricare altul. "Am in imagine toate solele si toate conditiile din fiecare. Le cunosc ca pe curtea mea de acasa", spune inginerul. In 14 ani a luat solele in diagonala, pe jos, si pe miriste si pe aratura".
Tehnologia o stabileste impreuna cu Sitaru. Inginerul o propune pe cea mai profitabila, iar fermierul decide si in functie de relatiile pe care le-a stabilit in timp cu furnizorii. "Dumnealui e o persoana maleabila, care apleaca urechea si asupra celor care le propun eu", spune Noveschi. Odata aleasa tehnologia, pentru fiecare cultura se face necesarul, dupa care ramane "la indemana" lui cand seamana ori erbicideaza.

Nu intotdeauna respecta "litera cartii"
Cel mai adesea, "litera cartii" este interpretata in functie de multi factori. Respecta mai mult "spiritul cartii". "De exemplu, semanatul il facem ceva mai timpuriu. Preferam sa iesim la semanat mai devreme decat perioada optima, un pic la risc. Am iesit mai devreme cu 1-2 grade decat optimul punctului de germinare. Chiar si la rapita. Daca urmarim litera cartii, tehnologia veche, pe care am invatat-o la scoala, acum 20 de ani, ar trebui semanat la 1-5 septembrie. Or, noi am vazut ca in multi ani a fost seceta, a intarziat dezvoltarea plantei si iarna a inghetat.
La porumb, au venit hibrizi noi cu punctul de germinatie la 6 grade, nu la 8. Scapa si de atacul de tanymecus. Cand iese insecta, porumbul are deja o crestere viguroasa si atacul nu mai e fatal. Uneori mai intervine si Sitaru in stabilirea momentului unori lucrari. Daca eu sunt grabit, dumnealui e si mai grabit ca mine", spune Noveschi.
De 3-4 ani, agronomul "tine o activitate, mai mult de sprijin teoretic", la societatea Maradi, la Ciochina. Ferma e in apropiere, a unui prieten de-al lui Sitaru, fost angajat al lui. "Sunt atestat pentru producerea de seminte si folosirea insecticidelor. In limita timpului, prin telefon sau sambata si duminica, merg si acolo, sa-l mai ajut, explica Noveschi.

Inima de taran: sa creasca cate ceva in curtea lui
Gospodaria proprie e tinuta mai mult din pasiune. Are orgoliul profesional sa-si produca mancare el insusi, cat mai naturala, bio daca s-ar putea.
Are cateva pasari, un purcel de taiat la Craciun si unul peste vara. Nu mai poate tine nici vaca, nici oi. "Am avut la tata, acasa". Acum am facut un solar in curte, mic, pentru familie. Vara are 60 fire de rosii, cateva fire de ardei. Are si 20 ha luate in arenda. Le lucreaza cu utilajele fermierului. Ar fi vrut sa faca o ferma, pentru fiul sau, dar in zona nu mai exista teren.
Are o fata, la scoala si un baiat, student anul patru. Face Facultatea de electrotehnica si telecomunicatii. Nu i-a placut agricultura? "Ba da, i-a placut. O stie de la mine. Dar, atat timp cat zona e ocupata, nu l-am mai indrumat spre agricultura", explica agronomul de ce fiul nu i-a urmat drumul profesional. De copil a avut agricultura ca loc de joaca. Cand era in clasa I stia de sare DMA. Din clasa a VI-a conducea tractorul.

Drumul inapoi, in Moldova, a murit
In urma cu cativa ani a avut tentatia de a se intoarce "acasa", la Iasi. A inceput o afacere mica, pe 20 de ha. A prins doi ani secetosi, unul dupa altul. A pierdut tot. "M-am descurajat si am venit inapoi, in Baragan", povesteste, cu regret, Noveschi. De fapt, nici atunci nu plecase definitiv. Avea o intelegere cu Sitaru si lucra in Baragan numai in perioade scurte. Apoi pleca la familie.
In Moldova ar mai fi fost pamant de arendat, de la cunostinte, de la rude. Acum nu mai vrea sa incerce. Crede ca e prea tarziu sa mai porneasca o afacere pe cont propriu.
"Nu mai ai teren. Este invazie acum pe terenul din Baragan: portughezi, italieni, olandezi, danezi. Parca ma si deranjeaza cand aud ca au venit. De ce sa nu faca ferme romanii? Trebuie sa vina altul sa faca lucruri frumoase?", se intreaba retoric inginerul.
Nu ezita sa-si marturiseasca patriotismul. Iar vorbele au substanta. "Am fost crescuti patrioti, ne-am iubit tara, am fost mandri, am muncit la fabrica".

Mai greu de suportat in campie sunt viscolul si seceta
Noveschi s-a acomodat si cu clima din Baragan. A fost mai greu la inceput sa inteleaga iarna, cand e viscol. In Moldova, zapada se asaza fumos, linistit. Sarma de rufe se face de grosimea unui deget. Vine moale, 3-4 zile.
Si cu oamenii s-a obisnuit repede. Nu crede ca difera prea mult de cei de acasa. "Au mai fost vorbe... a venit moldoveanu? asta. M-au deranjat, la inceput. Poate ca nu au zis cu rautate. Nu am pus la inima chiar tot ce vorbeste lumea".
Acum, merge de doua ori pe an "acasa", in Moldova, dupa calendarul agricol. In iarna, cand nu mai sunt lucrari la camp, si in vara, dupa recoltatul graului si pana intra la floarea-soarelui. A incercat sa mearga si de sarbatorile de iarna, dar e prea riscant. Odata, I-a scos cu tractorul pana la sosea. Cine sa se ocupe de gospodaria de-aici daca raman blocati de nameti? "Poate sa te ajute un vecin doua-trei zile, dar nu poti sa apelezi pentru o saptamana."
De altfel, drumurile spre Moldova ii provoaca si tristete. "Imi pare rau cand merg acasa, 600 de km, si vad cat pamant ramane parloaga. Traverseaza tara atatea ape si noi nu am vazut in 600 km nici un aspersor in functiune! Cred ca nici jumatate din pamantul arabil nu e folosit."
In gandurile lui Noveschi, chiar si Baraganul poate produce dublu. Anul trecut, porumbul promitea, pana la anumit moment, si productii de zece tone. A lipsit o ploaie de 30 de litri, si asta a injumatatit productia.

In Baragan, in dulcele grai moldovenesc
Noveschi a venit in Baragan in 1991. Radacinile le are in Bucovina. Mama, de origine rusa, tata polonez. Bunica nu stia un cuvant romaneste. Noveschi povesteste cu farmec. A pastrat din dulcele grai moldovenesc. Este cand domol in vorba, cand iute. Mereu insa cuvintele au profunzime. Parca il intreb lucruri pe care statuse deja mult timp sa le cantareasca.
A venit la IAS Andresesti ca sef de ferma. Avea 1.200 de hectare de pamant. A fost sef de ferma din prima zi, timp de sapte ani. Asta a fost o conditie pusa de director: "Nu te angajez decat sef de ferma".
Nu a fost simplu. In primii ani a lucrat mai mult cu cartea pe birou. Daca urma sa faca o lucrare, intai facea o revizuire teoretica, citea capitolul din carti si abia dupa aia intra in parcul de masini. Asa a stapanit bine reglarea masinilor agricole. Absolvise un liceu de chimie, sectia mecanica si, inaintea facultatii, lucrase la Tehnoton, ca mecanic de intretinere, la o sectie de strungarie. "Chiar daca ai dotare tehnica de performanta, daca nu esti in masura sa reglezi masina corespunzator, pana la urma degeaba o ai", crede Noveschi. Cea mai mare temere o avea cand folosea chimicalele. "Semanatul si erbicidatul sunt doua operatiuni care nu pot fi reparate", spune el.
Cand lucra inca la IAS, a primit propunerea de la Sitaru de a-l ajuta intr-o campanie de insamantare, intr-o toamna. In februarie, Sitaru i-a propus sa vina prin transfer, pentru ca avea nevoie de cineva in permanenta.
"Un meserias vedea ce fac eu chiar trecand pe langa solele noastre. S-o mai fi interesat despre mine si la altii. Aici, se cunosc usor oamenii. La tara, nu-i ca la oras." A acceptat propunerea. IAS-urile erau oricum pe cale de disparitie. E multumit de pasul facut. Multumirea profesionala nu-i chiar o vorba in vant. Spera sa iasa la pensie din ferma de la Orezu.

Adrian MIHAI