Unii fermieri isi tachineaza colegii favorizati de natura: "numai daca uita sa semene nu obtine 10 t/ha la porumb". Un pic de adevar exista in aceasta sarja amicala. Dar, de cele mai multe ori, tehnologia si calitatea semintelor fac diferenta intre productiile mari si cele foarte mari.
La rapita, se pare ca sporul de productie in momentul de fata depinde destul de mult de capacitatea hibrizilor de autopolenizare. Tratamente fitosanitare dese la rapita afecteaza, mai mult sau mai putin, entomofauna polenizatoare. De aceea, cresterea procentului de autofecundare, mareste potentialul de productie (Jean Ionescu, Pioneer).
Astfel de observatii sunt intotdeauna foarte interesante si ne indreptatesc sa credem ca noi, in Romania, ar trebui sa investim mai mult in extensie.
"Multinationalele", fac oricum cercetare. Ar trebui doar ca rezultatele sa ajunga la timp si la fermierii romani. Macar la aceia dispusi sa si citeasca. Trebuie sa iesim din blocajul "trecutului glorios" si al optimismului utopic (de tipul: Romania ar putea hrani 80 de milioane de persoane). La inceput a fost orgoliul: noi am fost "granarul Europei"! Apoi, resemnati, am recunoscut ca nivelul precipitatiilor si repartizarea lor de-a lungul vegetatiei, nu ne permit sa visam la productii comparabile cu cele din Franta sau Germania. Este adevarat ca in regiunile cu climat oceanic productiile de rapita sunt mult mai mari decat cele de la noi (in unii ani sunt duble, sau chiar triple, cum a fost in 2007).
Dar, sa nu ne amagim ca doar ploaia conteaza! Varful de lance al cresterilor anuale de productie este consultanta. Fermierii nu trebuie sa uite ca totul se schimba, se imbunatateste. Nu mai exista tehnologii clasice. Multe informatii tehnologice devin perimate in cativa ani. Regula este: "La hibrizi/ soiuri noi, tehnologii noi!"
De exemplu, cazul recoltarii rapitei. Progresul genetic este in jur de 100 kg/ ha. Este o valoare mare, care impune ca tehnologia sa tina pasul cu noile oportunitati genetice.
In 1994, recomandarile CETIOM erau ca recoltarea sa inceapa cand umiditatea semintelor scade sub 15%. In 2007, recomandarea era ca recoltarea sa inceapa de indata ce semintele pot fi treierate (12% umiditate), chiar daca unele silicve sunt verzi.
Adaptarea tehnologiilor la noile oferte genetice si tehnologice continua in 2013. De pe site-ul CETIOM (www.cetiom.fr si din revista Perspectives Agricoles nr. 401/iunie 2013), aflam ca momentul recoltarii nu mai depinde numai de umiditatea semintelor, ci si de cea a tulpinilor. Acum, momentul optim de recoltare este atunci cand umiditatea boabelor este de 9%, iar cea a tulpinilor este de 15% (la aceste valori se inregistreaza cele mai mici pierderi).
Datorita progresului genetic, rezistenta la scuturare a crescut considerabil. De aceea, nu mai este nevoie sa se inceapa recoltarea la 15% umiditate, ci se poate astepta pana la 9%. La cei mai buni hibrizi, rezistenta la scuturare este atat de mare, incat pierderile la treierat sunt nesemnificative, intre 1-18 kg/ha in conditii normale de vegetatie. In plus, echipamentele de recoltare a rapitei (de exemplu, hederele cu masa extinsa), au facut ca pierderile prin scuturarea mecanica inainte de intrarea in combina sa fie foarte mici. Totusi, rezistenta la scuturare (dehiscenta silicvelor), variaza mult de la un cultivar la altul. Determinarile efectuate anul trecut de CETIOM au aratat variatii foarte mari, de pana la 30 de ori, a rezistentei la deschidere a silicvelor.
Desi inca nu sunt date publicabile, fermierii romani au informatii obtinute din propria experienta, despre rezistenta la scuturare. Accidentele climatice (grindina, vant, furtuna etc.) au scos de multe ori in evidenta rezistenta deosebita a hibrizilor Monsanto, acreditati cu cea mai mare rezistenta la dehiscenta dintre cultivarele semanate la noi.
Umiditatea tulpinilor influenteaza pierderile la recoltare - este concluzia la care au ajuns expertii CETIOM. La aceeasi umiditate a semintelor, hibrizii/soiurile pot avea organe cu turgescenta diferita. Sunt mai multe cauze care influenteaza acest lucru. De exemplu, cu cat cultivarele sunt mai tolerante la Phoma (boala care determina uscarea accentuata a plantelor), cu atat faza de maturare si deshidratare a tulpinilor se prelungeste mai mult. In al doilea rand, cu exceptia cazurilor in care au loc accidente climatice la sfarsitul perioadei de vegetatie, semintele ajung la maturitate inaintea tulpinilor. Silicvele de la baza plantelor (care au o contributie majora la productie), sunt in continuare verzi si imature, la fel ca tulpinile care raman verzi mai mult timp.
Spre sfarsitul ciclului de vegetatie (aproape de momentul recoltarii), plantele trec printr-o perioada de desicare activa, a carei intensitate este conditionata de temperatura si de apa disponibila. Ea avanseaza de la varf spre partea inferioara, incheindu-se cu silicvele de la baza plantei si apoi cu tulpinile. Deci, daca nu se tine seama de umiditatea tulpinilor in alegerea momentului recoltarii, exista riscul cresterii pierderilor la recoltare. Pe de o parte, silicvele imature nu sunt treierate, iar pe de alta parte, tulpinile si ramificatiile verzi, mai grele si mai putin mobile, ingreuneaza procesul de scuturare a partilor mai uscate ale plantei. Recoltarea cu tulpinile verzi impune cresterea vitezei batatorului si a turatiei ventilatorului, fapt ce determina cresterea pierderilor. In fotografia alaturata se observa faptul ca tulpinile sunt inca verzi la recoltare (cu exceptia celor atacate de boli).
In aceste conditii, fermierii francezi sunt sfatuiti de specialistii de la CETIOM, sa amane recoltarea, pana cand umiditatea tulpinilor scade sub 20%, eventual sa recolteze dupa grau. Astfel, cu combinele bine reglate si adaptate pentru rapita, productiile pot creste cu cateva sute de kilograme.
Horia-Victor HALMAJAN
