Un observator atent al modului în care sunt diseminate informatiile în revistele de specialitate din Romania se întreba, mai mult sau mai putin retoric, ce ar putea fi nou în fiecare an într-un articol despre fertilizarea rapitei, de exemplu.

Si informatiile agricole costa bani
Informatiile noi costa, pentru ca, de cele mai multe ori, sunt rezultatul unor experiente riguroase în camp. Din pacate, în Romania fie nu se fac suficiente testari pentru a potoli "foamea de informatii" a fermierilor romani, fie sunt inaccesibile pentru majoritatea dintre ei, din diferite motive, dintre care cel mai important este lipsa unui sistem de consultanta eficient. De aceea, fermierii îsi cauta singuri informatiile. Din pacate, testele efectuate în ferme nu pot fi întotdeauna validate. Dar si atunci, ce se întampla cu rezultatele experientelor finantate de unul sau mai multi fermieri? De cele mai multe ori ajung sa fie cunoscute doar de cateva persoane. Si este normal, pentru ca de multe ori, acele cercetari sunt valabile doar în anumite conditii locale. Dar si asa, nu toti fermierii dintr-o anumita zona ajung sa cunoasca rezultatele, deoarece unii dintre finantatorii cercetarilor se cred îndreptatiti sa blocheze accesul altor confrati la aceste informatii, pe motiv ca au platit pentru obtinerea lor. In principiu, au dreptate. Institutele de "cercetare aplicata" din Franta, CETIOM si Arvalis, sunt atat de utile fermierilor, deoarece activitatea lor este în mare parte sustinuta de catre toti producatorii agricoli prin contributia benevol-obligatorie (cativa centi din fiecare tona din recolta vanduta). De aceea, scopul lor principal este de a oferi "cotizantilor", adica fermierilor, informatii obiective si adaptate conditiilor particulare de mediu.

Informatiile utile costa si în Romania. Nu ma refer numai la ponturi pentru obtinerea vreunui contract avantajos, ci mai ales la informatiile tehnice. Nu toti investitorii în agricultura au angajat tehnologi priceputi, de aceea îsi asuma o parte din responsabilitatile elaborarii tehnologiilor de cultura.
Structura culturilor, alegerea soiurilor si a hibrizilor, lucrarile solului, fertilizarea, densitatea, protectia plantelor etc. sunt elemente tehnologice care pot face diferenta dintre pierdere si profit. Iar alegerea lor corecta nu o poate face oricine. De aceea, acesti investitori-fermieri platesc, într-un fel sau altul, pentru obtinerea informatiilor de care au nevoie. Doar ca platesc prietenilor sau fermierilor vecini, nu consultantilor.

Informatiile sunt utile daca sunt prelucrate corect

Noi sau vechi, informatiile pot fi utile fermierilor daca sunt prelucrate corect. Dar acest lucru nu este deloc simplu. Iata doar un exemplu. In solele mari din exploatatiile franceze (unde parcelele nu sunt chiar foarte mari), fertilitatea solului este atat de neuniforma, încat necesarul de azot la cultura rapitei variaza cu 60-80 kg N/ha în cadrul aceleiasi parcele. O fertilizare corecta în astfel de cazuri se poate face numai apeland la aplicatii moderne: imagini din satelit, harti de recolta etc. Probabil, începand din acest an se vor folosi si la noi astfel de metode.
Noutatile tehnologice nu sunt sesizabile întotdeauna de la un an la altul. Uneori sunt impuse de distribuitorii de inputuri, cum ar fi utilizarea microelementelor, stimulatorilor de crestere etc. Pana ajung sa stapaneasca utilizarea lor, unii fermieri sunt luati de val si testeaza si ei produsele la moda. Din pacate, de foarte putine ori aceste teste pot fi validate, iar incertitudinile legate de produse nu se risipesc. Experientele efectuate de Camerele agricole ar putea rezolva problema.
Cand planul de fertilizare nu este facut de o firma specializata, care recomanda dozele, tipul de îngrasaminte si momentul aplicarii, fermierul trebuie sa tina seama de urmatoarele:

Necesarul de azot îl afla înmultind consumul specific (65 kg N/t) cu productia planificata. Aceasta trebuie sa fie cat mai apropiata de potentialul de productie al parcelei. De aceea, se face media productiilor obtinute în ultimii 5 ani pe aceeasi sola sau pe parcele asemanatoare (nu se iau în calcul cea mai mare si cea mai mica productie).
Doza de îngrasaminte chimice reprezinta diferenta dintre cantitatea de azot calculata în functie de productia planificata si azotul furnizat de sol. Pana la intrarea în iarna, plantele de rapita normal dezvoltate absorb în jur de 40 kg N/ha. Primavara, din materia organica a solului rezulta prin mineralizare între 20-40 kg N/ha (valorile pot fi mult mai mari în solurile care primesc în mod regulat îngrasaminte organice). Asadar, solul poate pune la dispozitia plantelor de rapita între 40 si 80 kg N/ha, restul urmand sa fie asigurat prin îngrasaminte.

Cu cat plantele sunt mai mari la iesirea din iarna, cu atat doza totala de azot este mai mica (în Franta variaza între 0 si 80 kg N/ha, cand biomasa aeriana depaseste 2,5 kg/mp) si se va aplica mai tarziu (dupa aparitia mugurilor florali). In conditiile speciale din toamna anului trecut, multi fermieri au semanat devreme, iar plantele au crescut destul de mult (au absorbit deja mai mult azot) pana la venirea iernii. Chiar daca o parte din frunze sunt distruse de ger, se considera ca o jumatate din azotul continut de frunzele moarte este reutilizat de plante în cursul primaverii. Ceea ce înseamna ca dozele de azot din acest an ar putea fi ceva mai mici decat în anii trecuti.
Cand plantele sunt mai mici la desprimavarare (biomasa aeriana de 600-800 g/mp), doza totala de azot va fi mai mare (între 170-220 kg N/ha în Franta), iar prima fractie se va aplica mai devreme (la reluarea vegetatiei, cand temperatura medie zilnica depaseste 5°C).

Nu se fractioneaza doza de azot daca aceasta este mai mica de 100 kg N/ha.
In ceea ce priveste tipul îngrasamintelor cu azot, în conditii obisnuite, nu sunt diferente semnificative între sulfatul de amoniu (utilizat si ca sursa de sulf), uree sau azotat de amoniu.

Expertii CETIOM sustin ca la azotatul de amoniu se înregistreaza cele mai mici pierderi de azot. In unele cazuri, cand se foloseste ureea, pot apare pierderi prin volatilizare de 5-15%. Conditiile care favorizeaza aceste pierderi sunt: pH peste 7, temperaturi mai mari de 13°C, vant, lipsa precipitatiilor în urmatoarele 15 zile de la aplicare, distanta mare între randuri, plante mici. Daca se aplica ureea în primele fractii, pierderile sunt foarte mici si pentru faptul ca solul este umed, temperaturile sunt sub 6°C, iar azotul volatilizat este absorbit de frunzele plantelor (mai ales cand rapita este semanata în randuri apropiate, iar frunzele acopera bine solul).

Horia-Victor HALMAJAN