La noi, sistemul de irigatii devine o chestiune de securitate nationala, poate mai stringenta decat construirea autostrazilor, sigur, foarte necesare si ele. Pierderile de recolta, si chiar din zootehnie, din cauza stresului hidric, ne vor determina sa ne schimbam viziunea. Pana atunci, fermierii au de suferit primii.

La Agrimat Matca, Gavrila Tuchilus a facut tot ce tinea de vointa lui, dar nu poate rezolva conectarea la cea mai apropiata sursa de apa de la barajul Movileni de pe Siret, de unde apa ar putea veni prin cadere naturala.
"Am semanat cu rapita 650 de hectare. Din cauza secetei instalate în vara, rapita mea nu a mai rasarit. Pana la 15 octombrie, nu a rasarit niciun fir. Am fost nevoit sa întorc rapita si sa seman grau.

Teoretic, avem un sistem de irigatii, conectat la apa din Dunare. La 90 de kilometri. Pentru ca nimeni nu mai iriga în afara de mine, nu pot uda. Am doua statii perfect conservate, le pazesc, cheltuiesc cu ele si nu pot sa irig!", spune cu disperare în glas fermierul. Daca avea apa, rapita rasarea.

Alti 700.000 de lei pierduti
Pentru a înfiinta cultura de rapita pe cele 650 ha, Gavrila Tuchilus a cheltuit 700.000 de lei. Samanta, tratamentele, salariile trebuiau platite. Nu mai pune la socoteala costurile îngrasamintelor care raman în sol. "Nicio firma nu face asigurare împotriva secetei. Fondul Mutual nu e functional. Am depus doua dosare pentru sistemul de irigatii din zona la ministrul Valeriu Tabara si la Daniel Constantin. Am primit doar promisiuni de la domnii Apostol si Botanoiu".

O statie de pompare ca noua
Tuchilus a facut statia în anul 2007-2008. Atunci s-au dat bani pentru reabilitarea sistemului de irigatii. A functionat numai în 2009-2010 si de-atunci motoarele stau. "Vreau sa le dau statului înapoi, asa cum le-am luat. Deja s-au furat hidrantii din camp. Nu putem pazi mii de hectare. Eu îi platesc pe oameni sa pazeasca statia. Exista fermieri care au luat 150 de miliarde de lei vechi si statiile lor nu au functionat niciodata. Nu m-a lasat inima sa fac la fel. As lasa totul balta, dar nu ma lasa inima."
A fost în Spania si a vazut într-o localitate, la 80 km de Barcelona, instalatiile lor de irigatii. In 1944, Franco a ordonat ca orice suprafata plana sa fie irigata prin inundare pe suprafete mici, iar pomii si via prin picurare. Apa vine din Muntii Pirinei, totul este al statului. Fermierul plateste un pret simbolic pentru ca el produce 20 de tone de porumb la hectar, 70 de tone de piersici, 140 de tone de struguri.
Eu am investit subventia primita la hectar. Unii reinvestim subventiile, dar subventia luata de Baba Rada si Badea Gheorghe o opreste primarul, ca nu au platit impozitul", spune fermierul.

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 1 din 7 ianuarie 2015