La Iasi, Aurel Placinschi are doua tinte în actiunea de extindere a irigatiilor: furajele pentru vaci si loturile semincere. Deja a reusit sa irige integral sesul Prutului, unde a facut 90-100 de tone de sfecla la hectar. Fiind o toamna lunga, fermierul a combinat proiectarea cu executia lucrarilor.

Pe platourile de la Probota si Tiganasi a existat un sistem de irigatii pe vremea regimului celalalt. Acoperea 3.000 de hectare. Aurel Placinschi îl stie bine, de cand era presedinte de CAP. Apa venea de la o statie de pe raul Jijia. Dar astazi Jijia nu mai are debit pentru irigatii si apa este sarata.
"Noi luam acum apa din Prut si-o aducem în statia finala, care devine astfel statie principala," explica Placinschi modificarile pe care le face. "Apoi bagam apa în sistem de la coada la cap." Conducta existenta îi permite sa faca aceasta operatiune, cu anumite interventii.
In februarie anul viitor, Aurel Placinschi spune ca va uda alte 800 de hectare. Iar tot sistemul va fi functional în primavara lui 2019 si va iriga 2.200 de hectare.

Costuri: 3.000 de euro/hectar

Legatura între cele doua sisteme va creste cu 50% costurile. "Daca ne costa cam 4 milioane de euro ca sa facem acest sistem - 2000 de euro pe hectar, statia si instalatia cu tot - legatura ne mai costa alte 2 milioane de euro".
Aceasta legatura nu ar trebui sa fie problema fermierului, ci a statului, dar ANIF nu are reflexele formate. Probabil nici banii. Din vechiul sistem nu mai ramane functional nici 7%. Prin urmare, adaugand aceste lucrari care ar trebui facute de stat, Placinschi este nevoit sa plateasca peste 3.000 de euro pe hectar.
Chiar daca statia ar fi fost în stare perfecta, fermierul tot este nevoit sa schimbe directia de aductiune a apei. In realitate, reteaua electrica a fost furata, cu tot cu transformatoare, cu 5 kilometri de conductor pe medie tensiune la 20.000 V. Numai refacerea ei costa alte 600.000 de euro. Conducta trece pe sub sosea si printr-un crang peste 100 de metri. Vor fi si alte lucrari complicate.
Hatisul legal este înzecit de lipsa oamenilor care sa mai fi facut retele de irigatii. "Proiectul trebuie sa-l faci cu o firma autorizata. Proiectul merge apoi la altcineva sa-l verifice. Dupa aprobare, îl predam la un diriginte de santier. El controleaza ce face inginerul constructor. Eu trebuie sa platesc la sfarsit si sa primesc lucrarea la cheie. Am întalnit proiectanti care ma întrebau pe mine ce trebuie sa faca. E normal sa nu stie, daca nu s-au mai facut asemenea lucrari de 40-50 de ani. Dar atunci de ce sa-i platesc?"

Apa face diferenta între profit si pierdere

Conducta pentru care a optat Aurel Placinschi are 600 mm în diametru. De la statia de pe Prut si pana în ferma are 12 kilometri. "Altadata, se irigau 7-8.000 de hectare. Daca acum vom iriga 4.000 de hectare, ne va ajunge apa s-o ducem la sistemul celalalt. Se udau si pasunile comunale pe-atunci."
Pompele vor împinge 5.000 de metri cubi de apa pe ora spre deal. Deci rezerva tampon de apa trebuie sa fie foarte mare. Ca sa economiseasca apa, face lucrari de conservare în sol, dar seceta nu iarta. Daca nu ploua deloc în acest an, singura rapita cu care ramanea era cea pe care a putut s-o irige. Irigarea rapitei în toamna scade costurile pentru lucrarile din primavara la cultura.
In toamna, Placinschi a semanat rapita devreme, desi pamantul era uscat din cauza secetei. Rapita a rasarit în etape, dar fermierul zice ca este benefic acest decalaj de germinare. Soia are mare nevoie de apa, la fel si porumbul.
"Din cauza secetei, anul trecut, am facut 2-3 tone de porumb boabe. Cu irigatii, putem ajunge la 10 tone într-un an secetos. Investitia este foarte mare în loturile semincere si arsita poate face dificila polenizarea, cu toata apa pe care o dam noi".
Cu irigatii, Placinschi va extinde loturile semincere în 2018: 500 hectare de porumb, avand ca obiectiv sa ajunga la 1.000 de hectare.

Viorel PATRICHI