Fiecare faza de crestere a porumbului are o influenta diferita si decisiva în formarea productiei. Daca în faza de dezvoltare vegetativa porumbul îsi determina numarul de randuri de boabe pe stiulete, iar în faza de umplere a bobului se definitiveaza masa boabelor, în faza de înflorire se poate determina numarul maxim de boabe pe stiulete.
Cand dezvoltarea vegetativa ia sfarsit, dupa ce ultimele frunze se detaseaza, apar organele florale ale porumbului, iar consumurile plantei sunt maxime. Atunci el se afla la maximul dezvoltarii vegetative si îsi suplimenteaza consumurile pentru a asigura o fecundare optima. Ca firele de matase sa fie turgescente, în vederea fecundarii, pierderile de apa prin transpiratie sunt semnificative. Fiecare spiculet produce un fir de matase pentru un bob. Firele cresc continuu pana în momentul în care sunt fecundate. Pentru ca glumele paniculului sa stea deschise, lodicula (partea carnoasa de la baza) trebuie sa fie plina cu apa. În acest mod si florile mascule maresc nevoia de apa.
Seceta si arsita în perioada de înflorire conduc la pierderi maxime de apa si îngreuneaza umplerea boabelor. Consecinta directa poate fi umplerea incompleta (pana în varf) cu boabe, din cauza insuficientei apei care sa asigure turgescenta ultimelor fire de matase. Arsita puternica poate afecta viabilitatea polenului, spiculetele de la baza stiuletelui raman nefecundate, partea aceasta polenizandu-se mai greu decat restul.

Factorii care pot influenta consumul de apa al porumbului în perioada fecundarii:
Sincronizarea aparitiei matasii (inflorescenta femela) si a polenului pe panicul este foarte importanta în optimizarea consumurilor din perioada de fecundare. O perioada de înflorire mai scurta, dar foarte bine sincronizata, poate reduce consumul de apa.
Cel de al doilea stiulete este de fapt un marker al densitatii subdimensionate si poate avea influenta negativa asupra consumului de apa din perioada înfloritului daca aparitia sa nu se finalizeaza prin evolutia unui stiulete normal dezvoltat. Cand cel de al doilea stiulete mataseste mai tarziu decat primul, matasea lui are sanse mici sa mai fie fecundata si determina consumuri neproductive.
Stiuletii multipli sunt de nedorit pentru ca ei maresc consumul de apa prin matasirea suplimentara pe stiuleti din aceeasi insertie si care nu vor produce niciodata boabe.

Pozitia paniculului. Plantele cu paniculul ascuns în ultimele frunze ale plantei pot produce suficient polen, dar acesta are obturata calea spre inflorescenta femela, iar fecundarea poate suferi mai ales daca în perioada fecundarii lipseste vantul, care sa împrastie polenul adunat în zona tecii frunzelor. Obturarea polenului de catre frunzele terminale poate sa determine o fecundare defectuoasa si emiterea suplimentara de polen costa planta consumuri mai mari de apa.
Copilii. În perioada înfloritului, în functie de modul lor de dezvoltare, copilii pot fi utili sau pot sa influenteze negativ consumul de apa. Copilii care au vegetat tarziu au o talie foarte mica, nu produc inflorescente si produc consumuri care vor ajuta planta principala doar daca va surveni un stres hidric tarziu si asimilatele lor vor trece în planta principala. Copilii dezvoltati suficient, care au inflorescenta mascula fara a dezvolta si inflorescenta femela, pot fi sursa suplimentara de polen si sunt foarte folositori. Copilii care au atat inflorescenta mascula, cat si inflorescenta femela dezvolta stiuleti proprii, nu influenteaza consumul de apa al plantei principale si au propria productie de boabe. Copilii care dezvolta inflorescenta hermafrodita în panicul determina consumuri de apa neproductive.
Viabilitatea polenului la temperaturi ridicate poate determina consumuri suplimentare de apa mai mici în perioada fecundarii, deoarece cantitatea de polen necesara fecundarii va fi mai mica si se va emite într-o perioada mai scurta. Daca un hibrid de porumb este capabil sa îsi mentina polenul viabil la o temperatura mai ridicata cu un grad Celsius decat altul, consumul sau de apa necesar fecundarii va fi mai mic, iar fecundarea mai sigura. Totusi, exagerari de tipul "hibridul x al companiei y îsi pastreaza viabilitatea polenului si la 37 grade Celsius" lezeaza inteligenta agronomului, deoarece polenizarea se produce din zori pana înainte de amiaza, cand, nici în perioadele cu canicula, temperatura aerului nu trece de 30-33 grade Celsius.

Prin controlul tuturor acestor factori de influenta a consumului de apa, KWS este capabila sa puna la dispozitia fermierilor hibrizi care au capacitatea de a îsi optimiza consumurile de apa si sa dezvolte o rezistenta superioara la seceta.

dr. ing. Ion Voinea,
director Dezvoltare Produse
KWS Seminte

Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 26 din 4 iulie 2018