Bertrand CARPENTIER,
ARVALIS, Institutul sectorului vegetal

In Franta, porumbul sta la baza alimentatiei vacilor de lapte. Conservat sub forma de siloz, el furnizeaza animalelor aproape 80% din nevoile lor energetice si circa 50% din cele proteice. Recoltarea constituie o etapa esentiala in cultura porumbului furajer. Obiectivul lucrarilor de recoltare este acela de a insiloza furajul produs pe camp, pastrandu-l atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.

Stabilirea momentului in care planta ajunge la productia optima din punct de vedere energetic, tocarea plantelor la dimensiuni potrivite si realizarea unui siloz etans constituie operatiuni cheie.

Alegerea momentului recoltarii se face in functie de umplerea boabelor. In conditii normale de cultura, stadiul optim de recoltare corespunde unui nivel de materie uscata de 32-33% in planta intreaga. Acesta este momentul in care e atins un raport optim intre productia, conservarea, valoarea energetica si digestibilitatea furajului. Nu trebuie sa se intarzie recoltarea, deoarece exista mai multe riscuri, cum ar fi recoltarea dificila in zonele reci, conservarea necorespunzatoare atunci cand continutul de materie uscata per planta intreaga depaseste 35%, dificultatea digerarii boabelor prea uscate si a ratiilor prea bogate in amidon. In anii cu toamne reci, este posibila recoltarea mai devreme (la un continut mai mic de substanta uscata, cam 30%), insa productia si continutul de amidon sunt mai mici. In Franta, se recomanda incheierea lucrarilor de recoltare inainte de 15 octombrie, pentru a limita efectul riscurilor climatice.

Observarea in camp a gradului de umplere a boabelor constituie o metoda buna de estimare a maturitatii plantei. In perioada optima de recoltare, cele trei faze in care se gaseste amidonul: de lapte, de lapte-ceara si cornos, sunt repartizate in trei straturi in boabele din partea mediana a stiuletilor. Cand umiditatea plantei scade, (continutul de materie uscata este de 35-36%), amidonul laptos nu mai reprezinta decat o picatura la baza bobului.

Cum tinem sub control calitatea tocarii? Tocarea plantelor are ca obiectiv obtinerea unor bucati mici, pentru a facilita tasarea silozului, dar si suficient de lungi pentru a favoriza procesul de masticatie la vaci.
Bucatile mai mari de 20 mm sunt de nedorit, deoarece ingreuneaza tasarea silozului si provoaca respingerea hranei de catre animale, fapt care determina o scadere a consumului de siloz.

Intr-un siloz de calitate, bucatile mari trebuie sa fie in cantitati mici (mai putin de 1%), iar fragmentele de planta cu dimensiuni medii (10-20 mm) trebuie sa reprezinte cam 10%. Tasarea este cu atat mai buna cu cat sunt mai putine fragmente cu dimensiuni medii, mai ales daca umiditatea plantelor este mai mica (procentul de substanta uscata din porumb depaseste 35%). In situatia in care planta ramane verde (stay green), fragmentele de lungime medie pot avea o pondere mai mare, de 15-20%, fara a constitui un inconvenient pentru conservare. In testele efectuate pe vaci de lapte s-a constatat o scadere a ingestiei cu 0,5 kg de materie uscata la o tocare prea grosiera, dar si o scadere a eficacitatii ratiei atunci cand fragmentele de lungime medie aveau o pondere sub 5%.

Momentul recoltarii trebuie adaptat in functie de maturitatea boabelor. Amidonul vitros la porumbul cu peste 32% materie uscata trebuie maruntit pentru o mai buna digestie. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul spargatoarelor de boabe, disponibile pe majoritatea combinelor de recoltat. Pentru taierea corespunzatoare a plantelor este nevoie de ascutirea periodica a cutitelor.

Trebuie evitata reluarea proceselor de fermentare in timpul utilizarii silozului. Intr-un siloz de porumb, pierderile intervin mai ales in timpul utilizarii acestuia (partea exterioara a silozului este expusa proceselor de fermentare). De aceea, una din conditiile care trebuie respectate pentru a reduce pierderile, este ca utilizarea/consumul silozului sa se faca intr-un ritm mai rapid decat reluarea fermentatiei. In general, se tine cont de urmatoarele valori minime, pentru deplasarea "frontului de consum" ("felia" din siloz ce se consuma zilnic): 10 cm pe zi, iarna si 20 cm pe zi, vara. Latimea si inaltimea silozurilor trebuie adaptate in mod corespunzator pentru a permite respectarea acestor valori.

Evitati prezenta pamantului in siloz! Pamantul adus pe rotile tractoarelor si al remorcilor constituie o sursa de spori care pun in pericol buna conservare a silozului. De asemenea, sunt preferate silozurile betonate, iar zonele de circulatie din apropierea silozului sa aiba un teren stabilizat.

Tasati, pentru a inchide cat mai putin aer posibil in siloz! Cu cat porumbul este recoltat mai verde si mai umed, cu atat mai putin se pastreaza porozitatea in silozul tasat. Se estimeaza ca la 30% materie uscata, in siloz se inchide circa 1 litru de aer pe kilogramul de materie uscata. In 3-4 ore, in siloz nu mai ramane oxigen deloc, iar procesul de fermentatie corespunzator incepe imediat.
Cand porumbul este mai uscat (35% materie uscata), tasarea e mai dificila. Aerul inchis in siloz reprezinta in acest caz 3 pana la 5 litri pe kg de materie uscata. Desi inca vii, celulele vegetale din fragmentele de porumb sunt mai putin active, deci este nevoie de mult mai mult timp (de la 3 la 5 zile), pentru a epuiza oxigenul inchis in siloz. In tot acest interval, nu incepe fermentatia lactica (care este de dorit), insa drojdiile si mucegaiul se inmultesc.

Daca etanseitatea silozului este buna, activitatea acestor organisme daunatoare incepe sa se incetineasca si ele nu mai incalzesc silozul. Insa, ulterior, in prezenta aerului (in urma vreunei fisuri in prelata sau in frontul de consum), procesul de deteriorare reincepe si mai intens. Aceasta este principala cauza a pierderilor de materie uscata in timpul conservarii porumbului furajer.

Odata cu evolutia tehnologiei, au aparut masini de recoltat cu debit foarte mare, iar tractoarele care taseaza silozul nu mai au timpul necesar efectuarii acestei operatiuni in mod corect, mai ales in cazul in care porumbul este recoltat cu umiditate mai mica. Intr-o astfel de situatie, este de preferat sa se realizeze simultan doua silozuri, cu doua tractoare pentru tasare.

Adapostirea furajului se face in mediu etans. In absenta oxigenului, fermentatia are loc in mod corect. Inchiderea silozului trebuie, deci, sa fie cat mai ermetica, cu ajutorul unei prelate de plastic.