In ultimii ani, progresul genetic constituie cel mai important factor de crestere al potentialului de productie la porumb. Spre deosebire de cerealele paioase, unde se zice ca tehnologia determina 80% din productie, iar calitatea semintei numai 20%, la porumb lucrurile sunt aproape invers.

Progresul genetic (intre 100-140 kg/an) este "responsabil" pentru 60% din potentialul de productie, iar tehnologia numai pentru 40%. Pentru ca potentialul genetic sa se materializeze in recolte mari, este nevoie de adaptarea continua a tehnologiei. M-a impresionat modul in care a fost descris acest lucru intr-un material editat pentru fermierii americani de catre compania Pioneer. Dupa ce a anuntat realizarea unor hibrizi capabili sa mareasca productia cu 5% in conditii de deficit de apa, Pioneer mentioneaza faptul ca fermierii care vor utiliza noii hibrizi vor beneficia de rezultatele obtinute de echipele de cercetare care studiaza efectul densitatii si a distantei dintre randuri asupra productiei. Asadar, sporul de productie de 5% poate fi obtinut numai atunci cand calitatile hibridului sunt puse in valoare de o tehnologie adecvata. Iar aceasta tehnologie incepe cu elementele simple, dar foarte importante: densitatea si distanta dintre randuri.
Exista si la noi interes pentru optimizarea tehnologiei in functie de caracteristicile hibrizilor? Daca ne referim la modul in care sunt prezentati hibrizii in multe din loturile demonstrative, as zice ca cei care organizeaza aceste "vitrine" sunt mai putin interesati de posibilele diferente determinate de densitati. Iar despre distante diferite intre randuri, nici nu putem vorbi.
Cand densitatea nu este bine aleasa, in anii favorabili productia se poate diminua semnificativ. Am intalnit anul trecut un fermier din judetul Calarasi care a testat pe 10 ha un nou hibrid Golden West. Din motive organizatorice (cantitatea de samanta disponibila, marimea parcelei), a folosit o densitate de numai 5 b.g./mp, fata de 6 b.g./mp, densitatea recomandata. In aceste conditii, productia a fost in jur de 9 t/ha, cu o tona mai mica decat cea obtinuta de un hibrid Pioneer, semanat la o densitate mai mare. Desi fermierul si-a asumat greseala, fiind multumit de hibrid, pierderile de productie i-au diminuat profitul.
Constienti de importanta densitatii, unii fermieri organizeaza loturi experimentale sau testeaza hibrizi in exploatatiile proprii. Chiar daca uneori sunt obligati sa afle singuri raspunsurile, este mult mai usor cand pot colabora cu parteneri puternici. De aceea, Arnaud Perrin, fermier cu 3.500 ha in judetul Ialomita, impreuna cu Maisadour, vor organiza in acest an cel mai complex lot experimental infiintat pana acum la noi pentru cultura porumbului intr-o ferma. Pe o suprafata de aproximativ 25 ha vor fi testati 24 de hibrizi cu 3 densitati (60, 70 si 80.000 pl./ha) in 3 repetitii, pe 6.000 de microparcele.

Exista si alte elemente tehnologice deficitare care trebuie optimizate: fertilizarea de exemplu.
Multi fermieri nu fertilizeaza in functie de analizele agrochimice ale solului. De aceea, atunci cand vad rezultatele agrochimice, pot avea surprize. A fost cazul unor clienti ai firmei Golden West, carora li s-a facut gratuit o analiza agrochimica pentru 10 ha. Desi in unele cazuri continutul de humus avea valori de 3-3,5 %, continutul de fosfor era scazut (8-18 ppm). In aceste cazuri, doza de fosfor trebuie marita cu 40% fata de doza obisnuita (calculata ca produsul dintre recolta planificata si consumul specific, care este la porumb de 12,5 kg P2O5 pentru fiecare tona de boabe obtinuta), pentru a mari continutul solului in acest element. O fertilizare dictata de "bunul simt", cum ar fi 100 kg N/ha si 70 kg P2O5/ha, permite obtinerea unor productii mari, dar nu maximizeaza profitul. Iar uneori nu impiedica diminuarea fertilitatii solului.

Horia-Victor HALMAJAN