Intre 12-14 septembrie 2012 am participat impreuna cu Nicolae Sitaru, fermier, (initiatorul unei viitoare asociatii a producatorilor de porumb din Romania) si G. Ostroveanu (redactorul sef al revistei Profitul agricol) la Zilele porumbului 2012, eveniment organizat anual de Confederatia Europeana a Producatorilor de Porumb (CEPM). Organizatia este, intr-adevar, europeana: la intalnire au participat delegatii din Italia, Germania, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Ucraina si Rusia.
Zilele porumbului se organizeaza in fiecare an in luna septembrie, pentru cca. 500 de participanti. Anul acesta, reuniunea a avut loc in parcul tematic Futuroscope din apropierea orasului Poitiers.
Vom relata despre aceasta mare intalnire dedicata porumbului pe parcursul mai multor numere de revista, mai ales ca participarea noastra la la Zilele porumbului 2012 a fost prelungita cu o serie de vizite in ferme, organizate de Caussade Semences la sediul companiei si la cativa agricultori din sud-estul Frantei, in apropiere de Toulouse, fermieri care produc samanta pentru hibrizii creati de aceasta firma.
Asociatiile profesionale au avocatI care ii asista pe fermieri in justitie
Reuniunea a inceput cu o tema inedita pentru noi: sindicalismul si actiunile juridice. Asociatiile profesionale, carora francezii le spun "sindicate", apara interesele fermierilor inclusiv pe cale juridica.
La dezbaterea problemelor pe care le au fermierii cu asistenta juridica a fost invitata sa raspunda la intrebari o reputata membra a Baroului avocatilor din Paris.
Multi fermieri francezi au probleme cu ecologistii extremisti, care distrug culturile experimentale cu porumb modificat genetic, sau chiar cu floarea-soarelui "banuita" de a fi o cultura OMG (este vorba de hibrizi creati prin mutageneza, o tehnologie clasica).
A aparut un "terorism ecologist" care are conotatii politice
Culturile unor fermieri care au cultivat si porumb modificat genetic au fost distruse de 12 ori in 10 ani. Jean Francois Charles, cultivator de porumb OMG, spune ca pagubele au ajuns uneori la 100.000 euro/an. Deoarece numarul acestor fanatici (surprinsi in numeroase fotografii), care incearca sa "ia stiinta ostatica" este destul de mare, de ordinul a catorva sute, procesul impotriva lor este dificil, mai ales ca, cel mai adesea, are si conotatii politice.
O alta forma de extremism ecologic acuza fermierii ca pun in pericol mediul inconjurator prin utilizarea apei pentru irigat.
Multi francezi au ajuns sa manifeste un fel de fobie pentru porumb, din cauza originii straine, americane. Aceasta mentalitate a fost indusa de propaganda "fundamentalistilor ecologisti".
Fermierii sunt acuzati ca irosesc apa pentru irigatii
Cand orasenii ori chiar locuitori ai satului, de alte profesii decat agricultori, au constatat ca in vreme de seceta nu au apa pentru piscine, au acuzat fermierii ca irosesc apa pentru... irigatii!
De aceea, avocatii fermierilor a trebuit sa apere in instanta imaginea fermierilor acuzati pe nedrept. De necrezut dar, in Franta, fermierii care isi iriga culturile au uneori probleme cu opinia publica.
Daniel Martin, presedintele unei organizati a fermierilor ce iriga (Irrigants de France), membra a filierei Maïz' Europ, a subliniat cateva dintre punctele cheie ale irigatiilor in Franta:
Agricultura utilizeaza apa "verde" (din precipitatii) si, in completare, apa "albastra" (din irigare). Dar aceasta apa este doar ?imprumutata?, deoarece revine in circuitul natural.
Productivitatea culturilor irigate este de 3 ori mai mare decat a celor neirigate (20% din suprafata agricola irigata produce 40% din productie).
Irigatiile securizeaza productia agricola din punct de vedere cantitativ si calitativ.
Irigatiile sunt indispensabile pentru a face fata provocarilor climatice si demografice.
Opinia publica franceza (si din alte tari europene!) este impregnata de prejudecati si de idei false, cum ar fi aceea ca irigatiile contribuie la dereglarea echilibrului ecologic natural.
- Irigatiile ar fi inutile, deoarece productia franceza este, oricum, excedentara.
- Irigatiile inseamna agricultura intensiva, deci si poluare.
- Irigatiile reprezinta o enorma risipa de apa, care ne va lipsi in viitor.
- Barajele si apa pompata din diferite surse degradeaza mediul inconjurator.
"Hegemonia urbana" este, in mare parte, demagogica
Cum sa convingi detractorii agriculturii? De ce aceasta neintelegere? Pentru aceste intrebari, Daniel Martin are urmatoarele raspunsuri, de ordin sociologic.
In ultimul timp, se impune hegemonia urbana, in timp ce viziunea despre rural este una virtuala. 80% din populatia din Franta si 50% din lume (70% in 2050) traieste in orase. Totalitatea puterii este concentrata la oras (intelectualitatea, media, decidentii).
Oraseanul, focusat asupra vietii sale urbane, a pierdut contactul cu realitatea "de la tara". El viseaza la natura, la agricultura bio, fara OMG, fara amenajari pentru irigatii, avand o gandire urbano-centrica, demagogica.
Din pacate, orasul uita ca depinde de mediul rural. El incearca sa-i acapareze spatiul si resursele. Din cauza urbanizarii, in Franta, la fiecare 10 ani dispare o suprafata agricola echivalenta cu suprafata unui departament.
Orasenii considera agricultura ca o varianta de ajustare a vietii lor. Ei nu realizeaza ca volumul de ?apa mancata? este de 1000 mai mare decat volumul de apa bauta.
In acelasi timp, consumul urban/ha este de 3 ori ai mare decat volumul de apa utilizat pentru irigarea unui hectar agricol. Apa utilizata pentru irigare este echivalentul apei ?pierdute? prin evapotranspiratie, care insa nu se vede.
Apa in acest an a fost o problema. In unele regiuni au fost impuse cote de apa pentru irigat. Fiecarui fermier i se atribuie o anumita cantitate de apa care poate fi prelevata. In functie de debitul surselor de apa, prefecturile emit avize pentru irigare sau pentru sistarea udarilor.
Unul din fermierii cu care am discutat, depindea in totalitate de irigare. La irigat obtine 11 t/ha de porumb pe un sol nisipos, pe cand la neirigat, cultura nu era posibila. Pe cursul a 10 km de rau, avea montate 8 pompe de absorbtie. Fiecare, cu un apometru sigilat, care inregistreaza apa consumata. (Nicolae Sitaru facea observatia ca daca ar pune pe Ialomita 8 pompe, i-ar trebui 24 de paznici care sa le pazeasca!)
Pentru fermierul de langa Bordeaux, costurile anuale cu apa sunt in jur de 400-500 euro/ha. Initial, a investit 3.000 euro/ha. El nu are nici un fel de costuri cu paza. Astfel, in timp ce ministrul nostru al agriculturii cerea sa se suplimenteze schema ANIF cu o mie de posturi pentru paznici! Nu, mai bine, si-ar face treaba Ministerul de Interne, ca de-aia ii platim pe politisti!?!
(Va urma)
conf. univ. Horia-Victor HALMAJAN