Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Atentie cand va asigurati culturile!

In contractul de asigurare incheiat de mine cu Asirom am trecut, printre alte calamitati, si grindina. Contractul a fost unul de asigurare a recoltei. Am asigurat o productie de 7.000 de kg/ha, la un pret de 70 bani/kg. In luna iunie, inainte de a incepe recoltatul, grindina a afectat 1.224 ha la ferma noastra de la Curtici, in proportii de la 10% la 45%. La ferma de la Olari, calamitatea a fost pe 97 ha, intre 50% si 60%.

Calamitatea parcelelor a fost consemnata in procesele verbale de constatare facute de inspectorii asiguratorului. Dosarul de daune, intocmit de sucursala Timis a Asirom, a fost trimis la Bucuresti. Acolo, a fost respins de la plata. Asirom a invocat faptul ca nivelul pagubei ar fi sub valoarea fransizei din contractul pe intreaga suprafata asigurata. Or, eu am specificat in contract, la mentiuni speciale, ca fransiza este de 10% pe fiecare sola daunata. Firma de asigurari trebuie sa desdauneze cu 6 miliarde de lei vechi Combinatul Agricol de la Curtici si cu 2 miliarde - ferma de la Olari.
Probleme cu grindina am avut si pe 11 ha pe care le lucrez eu, ca particular. Acolo, mi-au dat o despagubire de 140 de milioane lei vechi. In schimb, pentru fermele mari, Asirom a refuzat sa acorde despagubiri, chiar daca intre contracte nu exista nicio deosebire. In ce ma priveste, voi lupta pentru acesti bani! Nu neaparat pentru suma in sine, ci pentru ca vreau sa stie firmele de asigurari ca nu-si pot bate joc de un agricultor.
Mai sunt si alte aspecte care trebuie luate in calcul. La ferma de la Olari, conform Codului Civil, in caz de calamitati, oamenilor trebuie sa li se dea redeventa din banii primiti ca despagubiri de la asigurari. Apoi, prima de asigurare este suportata jumatate de catre stat. Asa ca, decizia Asirom de a nu ne mai despagubi nu ma loveste numai pe mine, ci si pe statul roman.


In ciuda acestei intamplari, nu vreau sa generalizez si sa spun ca toate firmele de asigurari din Romania sunt rau-voitoare in relatiile cu fermierii. Dar stiu ca au mai patit-o si altii. Si in revista Profitul agricol s-a mai scris despre cazuri asemanatoare. In cazul meu, cred ca vina ar putea fi doar a unor functionari de la Asirom, care nu au citit tot contractul, cu mentiunile lui speciale. Dar, ar trebui sa se autosesizeze, mai intai, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor. Sa urmareasca relatia dintre firmele de asigurari si fermieri. Eu vreau sa atrag si atentia fermierilor. Sa nu se lase inselati!

Se vorbeste despre crearea unui fond mutual de asigurari facut de fermieri. Dar, in aceasta perioada, avand in vedere contextul economic, cred ca este greu. Ne imbatam cu apa rece. Nu cred ca ar fi viabil un astfel de proiect. Pentru asigurari exista companii specializate. Inca mai cred ca se pot gasi si firme de asigurari serioase. Eu unul imi voi asigura in continuare culturile. M-au inselat unii, insa de-acum inainte voi fi mult mai atent. Am spus toate astea, sa stie si ceilalti.

Dimitrie MUSCA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."