Profitul agricol nr. 43
15 noiembrie 2017
Nu poti face agricultura fara apa, in Baragan

Victor Capraroiu conduce, la Scanteia, in judetul Ialomita, una dintre putinele forme de asociere a proprietarilor de pamant intr-o formula post-CAP-ista. Sub denumirea de "Societatea Agricola Diana", ferma cuprinde terenurile a 826 de proprietari si a fost infiintata in 1991, pe baza Legii 36/1991.

"Am preluat intreg patrimoniul fostului CAP Scanteia. Lucram acum 1.750 din cele 3.200 ha ale fostului CAP. Si eu am 16 hectare. Dezavantajul a fost ca fostele CAP-uri erau deservite de SMA-uri. Asa ca, imediat dupa '90, aveam pamant, dar nu aveam utilaje. In 1994 am cumparat 8 tractoare U650. Am ajuns la un total de 22 si mai multe utilaje de prelucrare a solului", isi aminteste Victor Capraroiu, presedintele societatii.
In primii ani, proprietarii co-participau la lucrari, contra unei remuneratii. Cand tehnologia a evoluat, oamenii au fost indepartati. "La vremea aceea, recolta de pe 800-1.000 de hectare mergea la oameni. Faceam prestarea de servicii, iar proprietarul isi lua toate bunurile acasa. Acum este altceva. Din 2005, legislatia ne permite sa folosim contractele de arenda. In Adunarea Generala, am convenit sa platim o arenda echivalenta cu 800 kg grau/ ha. In plus, lasam proprietarului 30% din terenul lui sa-l foloseasca direct si noi sa-i facem prestarile de servicii", spune Capraroiu.

De 40 de ani la Scanteia
De profesie inginer zoothenist, Capraroiu si-a petrecut toata viata la Scanteia. "Sunt fiu al satului si am vrut sa duc mai departe agricultura si dupa '90. Nu am facut o societate paralela cu Diana ca sa am eu avantaje. Am lucrat cu oameni si pentru oameni. Nici nu as sti sa fac altceva", spune, cu mandrie, Capraroiu.
Fiu de tarani, el crede ca destinul l-a impins catre meseria de agricultor. In tinerete visa sa se mute la oras. N-a fost sa fie... "Mama a vrut sa fac scoala profesionala de la santierul naval Constanta. Am dat insa admitere, fara ca ea sa stie, la Liceul Agricol Palas. Am intrat cu bursa. Acolo, un pedagoag mi-a zis: «Mai baiete, daca tu termini liceul asta, esti precum popa in sat». Am inteles mesajul si m-am tinut de carte. M-am intors in sat, la CAP, unde am lucrat ca tehnician veterinar. Apoi am facut si facultatea."

Profitul a fost mereu reinvestit
Fiecare ban intrat in ferma a fost reinvestit fie in reabilitarea sistemului de irigat, fie in utilaje. Din punctul sau de vedere, in Baragan, agricultura nu se poate face fara irigatii. "Am reconstruit, pe cont propriu, canalele, sistemul subteran, hidrantii. Avem in dotare 4 instalatii Valmont, 14 tamburi de irigat si 48 de aripi de ploaie. Si nu ne oprim aici. Mai avem un proiect de un milion de euro prin care incercam sa reabilitam cu fonduri europene doua statii de pompare a apei si toate ploturile", explica seful exploatatiei.
Capraroiu spune ca este nemultumit de decizia luata de autoritati de a ceda statiile de pompare de la ANIF la OUAI-uri. "Atat timp cat apa a fost controlata de stat, eram multumiti. Daca vroiam sa irigam in martie-aprilie, aveam apa. Acum depindem de ceilalti fermieri din zona. Am constituit si noi un OUAI la Scanteia, am preluat din patrimoniul ANIF motopompele, statiile de pompare si ploturile. Aducem apa prin aductiune de la Dunare. Suntem la a 3-a si la a 4-a treapta de pompare. Din cauza asta, ne costa foarte mult. Si depindem de ceilalti. Anul acesta, am adus apa pe 4 iunie, foarte tarziu."
Desi costurile cu irigatiile sunt mari, Victor Capraroiu nu renunta. Apa ii aduce un spor de productie de 40-60%.
"Mia de metri cubi de apa a costat de la 483 lei pana la 700-800 lei. Daca mai luam in calcul si valoarea motorinei consumate, sarim de 1.000 de lei. Nu ar fi scump daca apa ar veni la vreme. Sporul de productie este de 50% la hectarul irigat, comparativ cu cel neirigat. La o productie de porumb de 9-10 tone, cu o tona scoti cheltuiala pe apa. Costurile sunt mari pentru ca noi aducem apa de la vale la deal. Nu e normal, dar sistemul de irigat asa a fost gandit si ne e foarte greu sa-l schimbam acum. Iar alte surse apa nu avem. Sunt colegi legumicultori care au sapat puturi pana la 140-160 m, dar nu este debit suficient. Asigura apa doar pentru 2-3 hectare. O solutie ar fi sa se construiasca baraje pe Ialomita, pentru a acumula apa pe timp de iarna. Dar cine sa le faca ?!", adauga fermierul.
Din cauza secetei din vara, Capraroiu a fost nevoit sa irige aratura, pentru a semana rapita. "Am semanat rapita pe 4 august. Era seceta, dar aveam apa pe canal. Terminasem de irigat porumbul, asa ca am irigat si 80 ha de aratura, ca sa pregatim terenul pentru rapita. In 2011, am intors 375 ha de rapita si nu am vrut sa mai risc. Am avut timp sa mai facem inca o irigare, de rasarire. Acum, cultura arata bine."

Pepeni si mazare furajera
Principalele culturi sunt porumbul, graul, orzul de primavara, floarea-soarelui si rapita. Mai cultiva pepeni si mazare, dar nu pentru profit, ci pentru a pastra traditia zonei.
"Pepeni cultivam in fiecare an pe 10 ha ca sa pastram traditia. Vin engrosistii si ii iau direct de pe camp. Mazarea este o excelenta premergatoare pentru ca fixeaza azotul. O livram asociatiilor crescatorilor de porumbei, dar o folosim si pentru micro-ferma de animale pe care o tinem pentru angajati", precizeaza Capraroiu.
Cu ani in urma, facea cultura dubla pe 10% din suprafata. Dupa orz punea porumb si floare. Acum a renuntat, pentru ca nu mai poate iriga atat de mult ca pe vremuri.
"In 2007, am intors 757 hectare de grau. Am inlocuit cu floare si porumb. Am pierdut atunci 10 miliarde de lei vechi. Dar macar nu ne-am incheiat pe rosu. De fapt, noi nu am iesit in pierdere niciodata."
Din punctul sau de vedere, unul din secretele succesului este ca nu vinde niciodata toata productia in toamna. Pastreaza o parte in magazii, inca 6-9 luni. "In prezent, avem pe stoc 1.600 tone de porumb si 1.000 tone de grau. Intotdeauna am asteptat sa creasca pretul si am vandut in lunile ianuarie-martie ale anului urmator. Avem un depozit de 3.600 tone."
Anul 2012 nu a fost cel mai bun pentru ferma din Scanteia. Pretul cerealelor a suplinit insa pierderea de productie. "Chiar daca productia nu a fost la nivelul anului 2011, nu trebuie sa ne plangem. Am avut noroc ca am avut banii necesari infiintarii culturilor de toamna din ce am agonisit anii anteriori si din productia de floarea-soarelui. Graul si porumbul il tinem pe stoc. Banii vor veni. Preturile au inceput sa creasca", spune, optimist, Capraroiu.

Producator de samanta
"Eu produc singur samanta de porumb si de grau, ceea ce diminueaza cheltuielile. Am si un lot de 6 hectare cu un cercetator din Austria. Ma pot astfel orienta ce hibrizi s-au adaptat mai bine zonei. Producem in ferma 100% din necesarul de samanta, cu exceptia florii-soarelui, pe care o cumparam de la Syngenta. Colaboram de trei ani cu Syngenta. Productia medie este de 3.200 kg/ha. In fiecare an cultivam cel putin 100-150 hectare de floarea-soarelui."

Utilaje luate cu fonduri europene
Modernizarea parcului de masini si utilaje a inceput-o dupa anul 2000. Conform calculelor sale, tractoarele performante au adus o economie de motorina de 25-30 tone/an.
"Am accesat doua masuri europene, un SAPARD si un FEADR, pentru achizitia de utilaje. Am mai luat in leasing o combina si un tractor. Avem toate utilajele necesare, dar mai vrem un tractor mare, 2 tractoare de 100 CP, o semanatoare pneumatica pentru paioase si un disc greu. Un disc greu, care sa ajunga la 15-18 cm adancime si sa eliminam aratura, pentru ca terenul nostru este dificil de prelucrat. Sper ca in 2013 le vom cumpara. Avem pentru acestea un proiect pe Masura 121 in valoare de 450.000 de euro.
Am incercat la Scanteia toate tehnologiile, inclusiv semanatul in miriste, in urma cu 2 ani. Nu renteaza. Folosim scarificatorul, apoi un disc sau combinatorul, si apoi semanam. La scarificare ajungem si pana la 50 cm adancime pentru ca pamantul este greu."

Silozuri si o ferma zootehnica
Faptul ca este de profesie inginer zootehnist il face pe Capraroiu sa se gandeasca si la o ferma zootehnica. "Am avut o ferma de bovine cu 1.700 de capete, Baltata Romaneasca si Holstein. Am tinut-o pana in 1997. Animalele aveau TBC si leucoza. A trebuit sa sacrificam totul. Cunosc domeniul, m-am gandit sa reinfiintam o ferma de vaci, dar nu stiu cand vom pune in practica. Zootehnia e grea, inseamna munca 365 de zile pe an. Acum avem doar o microferma zootehnica pentru angajati."
Inainte de a investi in zootehnie, ar vrea sa faca silozuri. "Acum, in magazii putem pastra tot, exceptand floarea-soarelui. Dar vrem sa investim si in silozuri pe verticala si un uscator, ca sa putem conserva mai bine cerealele."

Alina BARDAS


Citeste si: