Profitul agricol nr. 43
15 noiembrie 2017
Un sistem de irigatii din marele fluviu subteran

Din punct de vedere tehnic, irigatiile din ape subterane se pot face rapid. Gheorghe Litu, fermier din Perisoru, Calarasi, a inceput in decembrie si a finalizat in iunie. Este unul dintre putinii care iriga din puturi facute cu acte in regula. E foarte complicat sa obtii aprobarile ca sa scoti apa din pamant. Legislatia apei este mai incalcita decat a aurului ca la Rosia Montana!

Din experienta proprie, Gheorghe Litu poate spune ca daca un sistem de irigat de 10.000 de hectare se facea inainte de revolutie in 4 ani, acum, din punct de vedere tehnic, se poate face in 3 luni. Important este sa ai sursa de curent electric apropiata.
Problema o constituie insa legislatia apei. Cand el s-a apucat sa faca irigatii, era o munca de pionierat. Nu avea pe cine sa intrebe. Iar oficialitatile erau, toate, impotriva.
Ca sa afli unde poti gasi apa, trebuie facut un put de prospectare, un profil hidrologic pana la 100 de metri. Mai simplu ar fi sa consulti un geolog care sa stie ce strat acvifer este sub teren. Un foraj de informare ar fi suficient pentru o zona de 15-20 km patrati.

"Romanii, pe vremea lui Ceausescu, in '85, aveau astfel de studii, in toata zona de campie. Noi stam pe un fluviu subteran care incepe din curbura muntilor Buzaului, trece pe la nord de Bucuresti si ajunge sub Dunare. De apa asta ar putea sa beneficieze si Vrancea. Este un fluviu subteran pe care noi il pierdem. Se duce la 40 m pe sub Dunare si se varsa in Marea Neagra si in Marea Egee. Sursa pe care o exploatez eu se afla pana la adancimea de 120 m. Peste 120 m, apa subterana este considerata "strategica" si nu poate fi exploatata.
Cum e posibil ca apa asta sa curga si la mine pe camp sa fie seceta? Nu mi se pare normal! Nici corect", spune Litu.

Organizarea sistemului
Pentru ca terenul era deja dotat cu un sistem subteran de conducte, fermierul s-a deconectat mai intai de la o sursa care in realitate, nu mai functiona demult!
A facut 16 puturi. Toate la o adancime de 45-75 de m, acolo unde panza de apa freatica are un volum de 50 litri/secunda.
Argentinienii de la care s-a inspirat ii spuneau ca ii sunt necesari 40 l/s ca sa functioneze. El stia din experienta ca poate functiona si cu 30. Acum, in ferma are 50 l/s, in presiune de sase atmosfere, adica 130 de litri in presiune zero. In 2012, desi au fost 90 de zile cu 45 de grade pe camp, nivelul apei in puturi nu a scazut absolut deloc.
Pompeaza 2.000 m cubi pe ora cu 15 pompe electrice submersibile, de 37 kw. Mai mult decat da un motor mare dintr-o statie de pompare.
Costul la mia de metri cubi este 220 lei, fata de cinci sute si ceva, cat ar fi fost daca ramanea in vechiul sistem de irigatii. S-a retras din organizatia de udatori din care facea parte. "Am apa mea cand vreau si dau apa unde vreau. Nu mai dau socoteala nimanui", spune Gheorghe Litu.

Din greseli se invata
Fiind o munca de pionierat, Litu a facut si greseli. Patru puturi le-a forat degeaba. Le-a astupat. Le-a facut mai inguste, de 150 mm, la recomandarea celor din echipa care a executat lucrarea.
"Inguste sunt mai sigure, nu se prabusesc si constructorii le prefera. Dar nu sunt functionale." El a pierdut 300.000 lei. Puturile cu care lucreaza acum sunt de 250 mm. Poate insa sa introduca pompe mai mari, de 160 mc pe ora. Din fiecare put se pompeaza cam 130 mc/ora.

"Trebuie sa ai un inginer electronist. Pompele mele sunt la varf. Au sistem computerizat de supraveghere. Daca unul inchide o aripa de udare, pompa da ratie mai mare sau mai mica pentru mentinerea unei presiuni constante", mai spune Litu.
"Oricum, bibliografia existenta la noi este veche si gresita. S-au dat autorizatii pentru debite mai mici, cu gandul ca beneficiarii sa plateasca mai putin." Lui, la inceput i se spunea sa nu se astepte sa aiba un debit mai mare de 7-8 l/s. In final, prospectiunea a demonstrat ca debitul este de 55l/s.

Fermierul se considera "repetent" la echipamentul de irigat. Mai are nevoie de inca 5 masini, pivotante sau liniare, ca sa ajunga la un curs de revenire la 6-7 zile. Reteaua subterana costa la ora actuala foarte putin datorita conductelor de plastic. Daca s-ar vrea, s-ar putea amenaja rapid sisteme de irigat. Ori, poate cei care iau deciziile nu au informatii reale, din teren.
Litu considera ca nu e riscant deloc sa se foloseasca apa din subteran. Ar trebui totusi facute studii minimale, pe teren. Un put merge foarte bine pentru 50 de hectare.
In total, in irigatii el a investit un pic peste un milion de euro. Investitia a beneficiat de fonduri europene. Cheltuielile sunt insa mai mari in acest caz. Gheorghe Litu spune ca, dupa parerea lui, ar fi mai convenabil pentru fermierii care ar sapa astfel de puturi, sa foloseasca echipamente la mana a doua.

Avantajele apei subterane
Apa de irigat de suprafata, din primul strat de panza freatica, este poluata si purtatoare de seminte de buruieni.
"Nu facem decat sa diseminam buruieni pe suprafata cultivata. Eu scot apa curata, zici ca e apa plata. E cam dura, are continut de magneziu si calciu. Calciul nu a facut niciodata rau in solutia solului. Imi face chiar foarte bine. De saraturat, nu se pune problema". Din cauza temperaturii scazute, apa aduce un plus de 10% de fosfor. Nu a diminuat insa productia, asa cum se astepta.

Sprijin de la Monsanto pentru irigatii
Pentru ca produce samanta, marile companii l-au sprijinit.
Monsanto i-a oferit 25.000 de euro pentru un put, fara dobanda, bani recuperati din valoarea productiei. Anul acesta a luat 100.000 de euro. De la Pioneer a primit 220.000 de euro, fara nici o garantie. Doar bunul sau nume, as zice eu.


Citeste si: