Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
INCDA Fundulea obtine din redevente un sfert din veniturile realizate in sectorul de cercetare

Organizatia proaducatorilor de seminte de cereale si plante tehnice a propus recent infiintarea unui organism pentru colectarea redeventei ce se cuvine cercetatorilor pentru soiurile nou create. Institutul de la Fundulea colecteaza de aproape 10 ani de la multiplicatori redeventele ce i se cuvin.
Valoarea redeventelor colectate anual de catre INCDA Fundulea se ridica la 1,5-2 milioane de lei. Anul acesta, suma colectata este estimata la 1,65 mil. lei, aproape 22% din totalul veniturilor sectorului de cercetare al INCDA Fundulea.

“Noi, din fericire, la capitolul acesta stam realativ bine, in sensul ca ne-am organizat o baza de date de mai multi ani si reusim sa colectam redeventa la care avem dreptul”, spune Marian Verzea, directorul INCDA Fundulea.
De-a lungul timpului, institutul a incercat mai multe modalitati, inclusiv includerea redeventei in pretul semintei. Cea mai buna solutie gasita este aceea de a incheia un contract separat de redeventa.

“Atunci cand dam un acord de multiplicare, incheiem si un contract de redeventa. Redeventa reprezinta un procent negociat din valoarea semintelor comercializate de multiplicator. Agricultorul care este interesat sa faca multiplicare, adica sa organizeze loturi semincere, ne da o declaratie pe proprie raspundere. Chiar daca se bazeaza pe incredere, sistemul are si un mijloc de verificare.
“Noi mizam pe colaborarea laboratoarelor judetene pentru controlul semintelor si materialului saditor. Ei fac certificarea in camp a loturilor semincere. Aceste inspectorate au personal de specialitate care elibereaza buletinele de calitate a semintei. In aceste buletine, noi avem posibilitatea sa verificam ce suprafata a cultivat multiplicatorul, cu ce soiuri sau hibrizi etc.”, arata Marian Verzea.

Problema recuperarii redeventei se pune si la nivelul asa numitei seminte de ferma, cea pentru consum propriu, pe care multiplicatorul o produce dar nu o vinde, ci o foloseste pentru ferma sa.
“Noi, pana acum, am incercat sa recuperam si aceasta redeventa. Cea pentru consum propriu se aplica la pretul de cost. Pentru largirea ariei de colectare a redeventelor, o solutie extrem de eficienta ar putea consta in conditionarea acordarii subventiilor de la stat de utilizarea de seminte certificate la infiintarea culturilor”, mai adauga Verzea.

Pentru directorul general de la Fundulea, proiectul AMSEM ar putea duce la o mai buna colectare a redeventei, dar nu are informatii asupra costurilor pe care le presupune o astfel de operatiune.
“Banuiesc ca acest organism constituit in cadrul ANSEM, in colaborare cu laboratoarele specializate la nivelul fiecarui judet va putea urmari in teritoriu cantitatile care se produc, care se valorifica si ce ramane la dispozitia fermierului pentru consum propriu si atunci problema poate sa fie tinuta sub control”, este de parere Marian Verzea.

Adrian MIHAI


Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."