Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Un tanar neamt face ecologie in Teleorman

Majoritatea fermierilor care practica agricultura ecologica sunt deschisi si onesti. Un fermier care practica agricultura ecologica are mai putine solutii tehnice la indemana decat unul din agricultura conventionala. De aceea, rezultatele lui depind in mare masura de schimburile de informatii pe care le face cu alti fermieri.

Din pacate, nu acelasi lucru il putem spune despre unii dintre sustinatorii de pe margine ai agriculturii ecologice. Fie neinformati, fie din interese meschine, ei devin adesea obstacole pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. In loc sa fie parteneri realisti si bine intentionati, ei sunt destul de des nerezonabili. Prefera mai degraba sa dea ultimatumuri decat sa analizeze solutii constructive. De aceea, punctul lor de vedere ii sperie de multe ori pe eventualii fermieri care ar putea fi convertiti la agricultura ecologica.
Am intalnit un fermier german din Romania, Otmar Edinger, administratorul exploatatiei ecologice KAF Agricom SRL, de 2400 ha, din Ciolanesti, judetul Teleorman. M-a impresionat sinceritatea cu care a raspuns intrebarilor unui grup de studenti si masteranzi de la Facultatea de Agricultura din Bucuresti.

De ce agricultura ecologica?
A ales agricultura ecologica din convingeri personale, din grija pentru biodiversitate si din dorinta de a contribui la diminuarea consumului de energie.
a) Prin agricultura durabila practicata in Germania, biodiversitatea este puternic afectata, desi produsele pentru protectia plantelor se aplica la momentul potrivit si in doze recomandate.
b) In agricultura ecologica se foloseste mai putina energie. Consumul de energie nu se refera la lucrarile mecanice efectuate in camp, ci la energia utilizata pentru realizarea produselor chimice de sinteza. De exemplu, pentru producerea unui kilogram de azot se consuma echivalentul a 17 l de motorina. Pentru o doza medie de 100 kg N/ha, se consuma aproximativ 1700 l/ha.

Este constient ca prin agricultura ecologica nu poate fi hranita populatia Terrei in continua crestere si nici nu crede ca produsele ecologice sunt mai sanatoase decat cele obtinute in agricultura conventionala. Dar atat timp cat se poate, doreste sa produca in conditii ecologice.

De ce agricultura ecologica in Romania?
A fost o mare provocare profesionala! Dupa terminarea gimnaziului, Otmar Edinger a urmat cursurile unei scoli profesionale de agricultura din Germania, de 3 ani. In Germania, nu ar fi reusit sa obtina la absolvirea scolii postul de administrator al unei exploatatii de 2.400 ha. De aceea, a acceptat provocarea si a venit in Romania.

Este agricultura ecologica o afacere profitabila?
Este, atunci cand managementul este unul adecvat. La Ciolanesti, productiile nu sunt mari: 1,5-2,5 t/ha la grau, 0,8 t/ha la mei si 1,4-2,4 t/ha la floarea-soarelui.
Cheltuielile totale pe hectar sunt in medie de 400-450 euro. In aceste conditii, trebuie alese foarte bine culturile din rotatie, pentru ca preturi ridicate, care sa compenseze nivelul mic al productiilor, nu se obtin usor. Preturile produselor ecologice nu mai sunt mult mai mari fata de cele conventionale, ca in urma cu 2-3 decenii.
Deoarece intreaga productie este exportata in Germania, firma care certifica produsele este Austria Bio Garantie, o companie austriaca ce se bucura de incredere pe piata germana.

Graul nu este o cultura profitabila la Ciolanesti
Toata productia este vanduta ca grau furajer, cu preturi nete de 180-200 euro/t. Daca ar fi avut calitati de panificatie, pretul ar fi fost de 320-360 euro/t. Este greu sa produci grau panificabil in agricultura ecologica, atunci cand solurile sunt sarace (aportul solului de la Ciolanesti este de 10-15 kg N/ha/an) si nu se fertilizeaza cu gunoi de grajd, asa cum se intampla in ferma respectiva.

In schimb, la floarea-soarelui, preturile la poarta fermei variaza intre 420-580 euro/t, fiind de departe cea mai profitabila cultura. De aceea se cultiva pe cele mai fertile terenuri din ferma. Anul trecut, foarte bine s-a vandut si amestecul de seminte furajere (mazare in amestec cu secara sau triticale).
Aspectele tehnice ale productiei ecologice de la KAF Agricom SRL le vom discuta in numerele viitoare.
Horia-Victor HALMAJAN

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."