Profitul agricol nr 17
3 mai 2017
Povestea unui fermier francez venit sa faca agricultura în Bragadiru

Christophe De Beukelaer a renuntat la ferma familiei din Franta pentru o afacere agricola în Romania. Lucreaza 1.300 hectare în Bragadiru, judetul Teleorman. S-a stabilit aici în urma cu 11 ani. Este casatorit cu o romanca si are un copil. Obisnuit din Franta cu ideea de ferma de familie, el a convins-o si pe sotia sa sa i se alature.

Christophe De Beukelaer s-a nascut într-o familie de agricultori, în Champagne, o zona de campie din Nord-Estul Frantei. Tatal sau are o ferma de cereale, de tip familial. O ferma de marime medie în Franta, de 150 de hectare. Christophe, care a absolvit un liceu agricol, urma ca, împreuna cu fratele sau, sa se ocupe mai departe de afacerea familiei. Ar fi avut o ferma "la cheie". Însa el îsi dorea afacerea lui, pornita de la zero. A decis sa-i cedeze ferma fratelui sau si sa puna pe picioare una proprie.
Dar legislatia franceza impune limite stricte în dezvoltarea fermelor. Preturile ridicate, de pana la 15.000 euro pe hectar, si suprafetele agricole mici din Franta l-au descurajat. A aflat ca la noi sunt multe terenuri nelucrate si ieftine. Asa a ajuns în Teleorman, unde un fermier roman voia sa dea în arenda o parte din cele 2.000 de hectare pe care le lucra. Anul 2002 fusese unul secetos, iar fermierul respectiv vroia sa renunte la o parte din teren. A luat în arenda 600 de hectare si a înfiintat ferma Thymagri. Acum lucreaza 1.300 ha, dintre care 140 sunt în proprietate. Între Bragadiru si Bujoreni, în camp, a construit un sediu cu tot confortul, un adapost pentru utilaje si magazii. O investitie de peste 500.000 de euro. În 2011, a mai investit alti 500.000, din fonduri europene, într-un siloz cu 4 celule.
In ziua cand am vizitat ferma, De Beukelaer pregatea îngrasamantul cu uree pentru porumb. Cheia succesului, spune el, este sa nu îti conduci afacerea din birou. De cate ori e nevoie nu ezita sa se urce pe tractor sau sa conduca combina, desi la ferma lucreaza 10 angajati: 4 tractoristi, paznici si sotia lui care este contabil.

Agricultura romaneasca cu utilaje second-hand din Franta
Cand a venit în Romania, în 2003, Christophe a adus si doua camioane cu utilaje: doua tractoare Fiat, doua semanatori, doua discuri si doua echipamente de erbicidat. Suficiente pentru cele 600 de hectare pe care le lucra atunci. Acum, pentru cele 1.300 de hectare, parcul de utilaje arata altfel. A investit aproape 1 milion de euro. Are 5 tractoare Case IH de 200 CP, un tractor Fiat cu încarcator, trei combine Case IH, doua masini de erbicidat de 30 de metri, o semanatoare Horsch pentru paioase si una Monosem pentru floarea-soarelui si porumb. Pe toate le-a cumparat la mana a doua din Franta.
"Cand are timp, fratele meu lucreaza si ca dealer la o firma franceza de masini agricole second-hand. Daca primeste un utilaj de care stie ca am nevoie, ma suna. Asa mi-am dotat ferma. Este mult mai avantajos sa iau de acolo echipamentele. De exemplu, pe masina de erbicidat am dat 5.000 de euro. Acelasi model, aici era mult mai scump", a declarat De Beukelaer.

Porumbul, principala cultura?
Ca orice fermier chibzuit si aflat la început de drum, si-a facut niste planuri. Initial, la ferma Thymagri porumbul urma sa fie principala cultura. Christophe ar fi vrut chiar sa obtina 12 tone/ha. Stia ca, în lipsa apei, cu greu se poate obtine aceasta productie, asa ca a cumparat o instalatie de irigat. Dar, curand, avea sa descopere ca socoteala de-acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. "Am fost surprins sa aflu ca în zona nu iriga nimeni. Desi suntem atat de aproape de Dunare, pretul este foarte mare. Fermierul plateste energia electrica, pierderile si apa. Asa ca nu era rentabil sa irig porumbul. Am renuntat la idee si am vandut sistemul de irigatii", a spus De Beukelaer resemnat.
Cativa ani a cultivat porumb pe o treime din teren dar, în timp, a redus suprafata. In 2013, de exemplu, cu porumb a avut numai 60 de hectare. Acum, pune accent pe culturile de toamna. Anul trecut, cele mai profitabile au fost orzul si rapita. A obtinut si productii mari, si preturi bune.
Ca sa reduca impactul lipsei de apa, fermierul foloseste o tehnologie cu minim de lucrari, pentru conservarea umiditatii în sol. Dupa ce recolteaza, lucreaza pamantul cu un combinator de miriste, dupa aceea discuie si apoi intra la semanat. Pe suprafetele pe care a înfiintat culturi de toamna a renuntat la aratura. Îi pare rau ca nu îsi poate face un calcul pe mai multi ani. Din cauza capriciilor vremii, diferentele de productie sunt foarte mari de la an, la an.

"Fermierul roman nu e obisnuit sa-si faca planuri pe mai multi ani"
Recunoaste ca începutul nu a fost deloc usor. Din cauza birocratiei, viata de fermier în Romania este cu totul diferita de cea cu care era obisnuit în Franta.
"Acolo, cu finantele si contabiltatea e simplu. De exemplu, daca vrei sa cumperi un utilaj, semnezi actele si contabilul se ocupa de tot. Aici e multa birocratie, se pierde prea mult timp cu plimbatul hartiilor. Un alt lucru pe care nu l-am înteles este controlul fiscal. În 50 de ani de agricultura, tatal meu nu a avut niciun control fiscal. Nici macar o data. Pe mine ma viziteaza cei de la finante în fiecare trimestru, iar cei de la APIA vin o data pe an, desi au gasit mereu totul în regula", a declarat fermierul.
În privinta asociatiilor, considera ca modelul francez ar putea functiona si în Romania, daca agricultorii ar avea o viziune pe termen lung.
"Agricultorii romani nu sunt obisnuiti sa priveasca în perspectiva. De aceea, nici nu îsi fac un plan pe o perioada mai mare, pe mai multi ani. Stiu fermieri care, daca au castigat 100.000 de euro într-un an, în loc sa reinvesteasca profitul, îsi cumpara imediat o masina scumpa sau o cabana la munte. Din aceasta cauza, putini vad beneficiile pe care le avem pe termen lung, daca suntem uniti. Eu sunt membru în Asociatia Producatorilor de Porumb. Ne-am asociat si asta este foarte bine. Sunt unii care se plang ca e prea mare cotizatia. Asta pentru ca ignora toate avantajele pe care le avem si pe care le vom avea doar ca membri într-o asociatie". Cu toate acestea, fermierul nu regreta nimic. Spune ca daca ar trebui sa o ia de la început ar face la fel. Cu o singura exceptie: ar încerca sa cumpere mai mult pamant. In 2003 ar fi putut sa aiba, din start, o ferma cu 3.000 ha. Erau destule suprafete nelucrate iar preturile erau mici. Dar a preferat sa investeasca treptat în teren, pentru ca nici utilajele pe care le avea atunci nu îi permiteau sa lucreze o suprafata foarte mare. Acum ar vrea sa mai cumpere sau sa ia în arenda, dar nu mai gaseste teren liber. Si preturile au crescut. Cand a venit în Romania, în 2003, un hectar costa, în medie, 800 de euro. "Anul trecut am cumparat un hectar cu 2.000 de euro. Anul aceasta, în zona, nu se mai gaseste nimic sub 3.000 de euro".
Ferma Thymagri a început sa fie profitabila din 2007. Anul trecut a obtinut un profit net de 200.000 de euro. Un venit care îi permite sa traiasca bine, spune fermierul.

Ramona LESEANU


Citeste si: