Fermier în Florica, jud. Teleorman, Ovidiu Siteavu cultiva aproape o mie de hectare. In comunism a optat pentru facultatea de matematica, pentru a-si asigura un loc retras în societate, ca profesor, iar în capitalism a ales agricultura pentru independenta pe care i-o ofera.

Nu a profesat însa niciodata, desi a facut cursuri de pedagogie. Revolutia l-a facut sa-si schimbe radical planurile. S-a implicat în agricultura. "Ideea a fost sa îmi fac un business, sa fiu independent", motiveaza fermierul alegerea.
A început sa lucreze cele 7 hectare ale familiei cu un tractor U 650, iar apoi a prestat servicii, timp de doi-trei ani. Cu banii castigati, a cumparat o combina la mana a doua din Germania.

Ovidiu Siteavu nu are un inginer agronom angajat. Niciodata nu a avut. Este un agricultor autodidact. "Am citit cateva carti. Nu e multa teorie în agronomie. Agricultura tine foarte mult de partea practica. Teoria e destul de simpla", spune Siteavu. Bineînteles, sunt si situatii aparte, dar în activitatea de zi cu zi complicat este sa aplice în practica, pe suprafete mari, lucrul acela simplu din punct de vedere teoretic.
In timp ce povesteste, remarca faptul ca nu exista o clasa omogena a fermierilor. Mai crede ca ar fi necesara si o institutie functionala, un fel de inspectorat pentru protectia plantelor, care sa-i anunte si sa le dea solutii fermierilor atunci cand în camp apar situatii deosebite din cauza bolilor si daunatorilor.
"Pagubele se pot ridica, la nivelul unui judet, la zeci de milioane de euro. Cred ca asta justifica existenta unei institutii care sa se ocupe de protectia plantelor", spune fermierul. Ar fi dispus sa plateasca pentru un astfel de serviciu. El mai remarca si faptul ca în tarile cu agricultura dezvoltata exista institutii de consiliere si pe alte probleme, de marketing ori de administrare a afacerii.
Cat de mult i-a influentat educatia activitatea, nu poate aprecia. "Teoretic, matematica te ajuta la orice. E greu de evaluat trecerea. Aici trebuie sa actionezi, sa fii mai lacom", spune el gandindu-se si la dezavantajele date de formarea sa profesionala. Siteavu e un tip calm, nu vorbeste mult. Cand o face, este concis si stapaneste o ironie fina.
Administrarea fermei îi consuma mult timp, astfel încat a conduce tractorul a devenit acum un lux. Mai face însa acest lucru pentru ca vrea sa stie cat rezista un om pe tractor. "Oamenii nu spun ca e greu, dar începe sa scada calitatea", explica el.
Grau de 8 tone/ha
Anul acesta, Ovidiu Siteavu a obtinut o productie medie de 8 tone/ha, la loturi semincere de grau neirigat, cu soiul Avenue, de la Limagrain.
Anul trecut, în conditii de seceta, într-o parcela cu un teren vitregit si cu precipitatii scazute, "a tinut pasul cu soiurile romanesti". Planul fermierului este sa mareasca suprafata cu Avenue la aproape 200 de hectare.

Contracte înainte de recoltare
Viata de fermier l-a învatat ca e mai bine sa încheie contracte înainte de recoltare. Nu vaneaza cel mai bun pret. "De pilda, anul acesta a prins bine, pretul a fost mai bun. Au fost încheiate cu aproximativ o luna înainte de începerea recoltarii", spune Ovidiu Siteavu. "Nu stai atunci presat, la recolta, sa vinzi. Toata lumea vrea sa dea lovitura, dar dupa vreo zece ani de agricultura începi sa te potolesti. Sigur, e frumos sa dai lovitura. De cand a scris Mark Twain «Sub cerul liber», toata lumea vrea sa dea lovitura", rade el. A încheiat si contracte de "risk management". Nu a castigat nimic. Dimpotriva, a pierdut o taxa de intrare pe bursa. Nu regreta. "Nu poti doar sa castigi." Asigurari face pentru toate culturile.

Lista cu prioritati
De curand, a facut în ferma o cartare, dar acum vrea "una serioasa", cu o harta electronica în functie de care sa faca si fertilizarea. Anul acesta, un vecin de-al lui a facut un sistem de irigatii, pe 300 de hectare, care se alimenteaza cu apa din Calmatui, raul care trece pe langa sat. In functie de rezultatele acestuia, se va gandi si el la o astfel de investitie.
O chestiune pe care nu stie cum sa o gestioneze înca este a oilor în transhumanta si nu numai. Pentru ca oile raspandesc bromusul în zona. "Am avut situatii în care nu aveam bromus, iar mai apoi, prin zonele prin care au trecut oile, pe marginea lanului, a aparut o «frumusete» de bromus."
Vrea sa-si mai faca perdele de protectie pentru ca are probleme cu soarecii. Perdelele de protectie ar ajuta soimii, pradatori ai soarecilor care au invadat campurile. De ani buni se plange de problema soarecilor, pentru care nu mai poate utiliza otravurile eficace, ci doar produse mult prea blande.

Sala pentru catarari, acasa
Ovidiu Siteavu îsi va face sala pentru "bouldering". Mai pe romaneste, într-o camera va monta un panou pentru catarari. Te cateri cel mult patru metri, iar jos este saltea, ca sa nu-ti rupi oasele cand cazi. Este un traseu scurt, dar foarte tehnic, care cere multa forta.
Pasiunea pentru catarare este veche. Inca din facultate îi placea sa mearga pe munte, cu colegii. Sala si-o face pentru ca vara nu mai are timp sa vina în Bucuresti sa se antreneze. Pentru a fi în forma, ar trebui sa mearga de doua-trei ori la sala. Iarna poate sa sustina ritmul, dar de primavara pana în toamna este legat de camp. Are nevoie apoi de doua luni pentru a-si reveni. "Ai nevoie de o mare continuitate. Daca ai stat 3-4 saptamani, ai picat ca forma", explica Siteavu.
Sala este pentru a te pregati, dar bucuria este catararea în exterior. Daca respecti normele, este un sport sigur. "Nu e mai riscant decat condusul pe soselele patriei", face fermierul o comparatie.
Pasiunea pentru catarare l-a dus pe fermier pana în Antalya. "Sunt la nivel de începator în catarare", motiveaza, cu modestie, Siteavu refuzul de a ne da o fotografie din timpul antrenamentelor.

Adrian MIHAI
adrian.mihai@agrinet.ro