Profitul agricol nr 23
12 iunie 2019
2% taxa pe protectia plantelor?

Cand sunt respectate regulile de aplicare, utilizarea produselor pentru protectia plantelor nu constituie un pericol pentru mediu sau pentru sanatatea umana. De altfel, conform datelor oficiale, īn ultimii ani nu s-au semnalat cazuri grave de punere īn pericol a mediului cu ocazia efectuarii tratamentelor fitosanitare la culturile agricole.


Nici Laboratorul Central pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide īn Plante si Produse Vegetale din Bucuresti nu a sesizat cazuri de reziduuri de pesticide īn plante si produse vegetale.
Asadar, "poluarea" poate fi tinuta sub control. Atunci, de ce vrea Guvernul sa introduca o taxa de 2% din valoarea de achizitie a preparatelor clasificate ca fiind periculoase pentru mediu, introduse pe piata nationala de catre operatorii economici?

Numai pentru bani, desigur! Cinismul este īnsa atat de mare, īncat a propus ca īntreaga suma colectata sa fie preluata de Fondul pentru Mediu, institutie care nu are nicio competenta īn reducerea sau evitarea poluarii cu produse pentru protectia plantelor. In mod ironic, singurul efect al acestei taxe va fi scumpirea produselor pentru protectia plantelor, lucru care, asa cum sustine AIPROM (Asociatia Industriei de Protectia Plantelor din Romania), va contribui la falimentul unor mici fermieri, care vor fi obligati sa se reorienteze spre alte domenii de activitate. In acest fel, prin eliminarea de pe piata a "fermierilor" care nu-si permit sa-si protejeze culturile, scade probabilitatea de a avea recolte infectate cu micotoxine. Anul acesta multi fermieri americani au avut atac de Fusarium atat de puternic, īncat au fost nevoiti sa amestece loturile de grau pentru ca nivelul de micotoxine sa scada sub cel admis. Scumpirea produselor pentru protectia plantelor (ca urmare a introducerii noii taxe) ar putea determina si reducerea risipei de pesticide. La ora actuala sunt fermieri care utilizeaza amestecuri de substante īn locul unui singur produs: odata cu erbicidul aplica si un fungicid si un insecticid, desi efectul acestora din urma este minim, sau zero, deoarece nu sunt utilizate la momentul potrivit. Tratamentul preventiv nu trebuie aplicat de toata lumea, īn orice conditii, doar pentru faptul ca produsele nu sunt foarte scumpe.

Taxarea pare a fi justificata de urmatorul principiu: "sa se polueze, primesc, dar sa se taxeze". In propunerea de ordonanta a guvernului nu se specifica nimic despre modul īn care banii din taxa ar putea contribui la reducerea riscului de poluare cu produsele pentru protectia plantelor. Nu se sprijina nicio masura de reducere a cantitatii de pesticide utilizate. Cea mai eficienta masura cred ca ar fi diseminarea unor informatii utile despre produsele pentru protectia plantelor. De foarte multe ori, se aplica tratamente inutile, īn necunostinta de cauza. Aceasta situatie este favorizata de descrierea ambigua, īn etichetele produselor, a modului de utilizare a acestora si/sau de ignoranta fermierilor. Iata doua exemple:
1) "Nu stiu ce daunatori sunt si nici nu ma intereseaza. Trateaza vecinul, tratez si eu". (discutie purtata cu un "investitor"īn agricultura, īn fata unui lan de rapita "liber de daunatori".)
2) Exista īn unele etichete informatii de genul: "fungicidul X combate Sclerotinia, Alternaria si Phoma. Se aplica primavara pana la īnflorit". Problema este ca Sclerotinia si Alternaria se controleaza prin tratamente dupa caderea primelor petale, iar Phoma nu se combate primavara. Un fungicid bun, aplicat degeaba! Si culmea: īn eticheta unui produs similar, vandut de aceeasi companie, informatiile sunt prezentate corect.

In concluzie, pentru a reduce cantitatea de produse pentru protectia plantelor evitand aplicarea lor inutila si riscul de impact negativ asupra mediului, trebuie luat un complex de masuri, care īncepe cu consultanta, facuta īn primul rand prin intermediul unitatilor judetene fitosanitare, adevarate centre de excelenta īn protectia plantelor.

Horia-Victor HALMAJAN

Mai multe puteti citi in
Profitul agricol nr 39 din 14 octombrie 2015


Citeste si:


Editorial
Inca un dosar de coruptie da cosmaruri celor de la APIA. E de prin 2012. Trebuia sa se īmparta niste ajutoare la saraci: ulei si faina. Pomana urma sa fie achitata de cei de la Bruxelles. Acolo unde functionari platiti regeste plang pe umarul celor care nu muncesc. Noi, īn estul Europei, am īnvatat de mult ca "cine nu munceste, nu mananca!" Functionarii de la APIA, grabiti sa dea la popor faina si ulei pe gratis, n-au gasit īn tara pe cineva care sa faca rost de alimente. Asa ca le-a venit īn ajutor o firma de prin Bulgaria. Pe bulgarii astia i-a adus de mana la APIA un oarecare Sorin Adrian Gazdac, īntamplator fiul unui fost senator obscur, Cezar Magureanu. Sper ca nici unul dintre dvs. nu va īnchipuiti ca ar fi vreo legatura īntre senator, APIA si banii europeni! Abia ce au intrat bulgarii si prietenul lor, fiul de senator, īn cladirea APIA, ca au si sarit vreo cativa salariati ai institutiei sa le ofere toate detaliile despre afacere. Ca sa arate cat sunt de eficienti, le-au adus si contractele, sa le semneze. Oricare dintre noi, daca ne-am fi dus la APIA, am fi fost īntampinati cu aceeasi bunavointa. Nici nu-mi īnchipui ca s-a discutat cu bulgarii ori cu senatorul ceva despre vreo spaga. Mai ales cei din conducerea Agentiei. In baza promisiunii bulgarilor ca vor livra faina si ulei romanilor saraci, APIA s-a grabit sa le plateasca un avans de aproape 19 milioane de euro. Asa cum fac cu fiecare dintre cei care solicita fonduri europene... Totul ar fi mers foarte bine daca nu interveneau procurorii statului paralel, care au vrut sa controleze livrarile. Caci, ca un facut, bulgarii au uitat sa mai aduca faina si uleiul platite de la Bruxelles. Vi se pare cumva ca asta e un caz de coruptie? Nu, nici vorba!