Profitul agricol nr. 43
15 noiembrie 2017
Cafea turceasca pentru productii-record

Sa ai productii de 12 tone la grau, 13 tone la porumb, 5 tone la floare si rapita, pe terenuri neirigate si în conditii de seceta pedologica,
nu-i de colea. Care-i reteta succesului la ferma Femi Suat? Un ingredient este cafeaua turceasca, "la nisip", un ritual care dureaza de multi ani: zi de zi, la 7 dimineata, Suat discuta relaxat cu angajatii, langa ibricul aburind.

Femi Suat din Amzacea este un agronom de 48 de ani, cu tatal turc si mama bucovineanca si sotie, Selgian, tataroaica. Ferma produce cereale, pe 700 de hectare.
"Sotia se ocupa de contabilitatea primara. Cu cei sase angajati, foarte buni, si cu utilaje performante, avem capacitatea sa lucram si 2.000 de hectare. Chiar prestam servicii si pentru alti fermieri, dar au trecut zilele cand trebuia sa ne fortam. Acum, lucram relaxat, chiar si în plina campanie. Cand un angajat are nevoie de zile libere, nu-i nici o problema, acoperim cu fortele noastre", spune Femi Suat.
"Fiul meu, Femi Onur, stie sa lucreze cu toate utilajele. E un agricultor precoce. Fara sa fi fost împins de la spate, pleca de la gradinita si se ducea în camp, unde state cu mecanizatorii..." A început sa se urce pe tractor de la 11 ani, iar la 14 ani a lucrat efectiv pe propriul tractor. Acum, preia tot ce vine în curte. Învat tot ce e de învatat despre fiecare utilaj si apoi le transmit mecanizatorilor.
Onur este la varsta la care altii îsi cauta licenta... prin cluburi. Nu-i displac nici lui masinile de lux si fetele frumoase, daca e sa judecam dupa contul de Facebook, dar e clar pus pe treaba, în sensul bun al cuvantului. E în anul II, la Agronomie. A preferat sa studieze în Constanta, la Universitatea Ovidius. "Am încercat sa-l conving sa mearga la Bucuresti, sa cunoasca mai bine lumea, dar nu vrea sa se îndeparteze de ferma", puncteaza taica-sau.
Pasiunea asta pentru munca pamantului pare sa fie genetica. Si Negip - 86 de ani -, seniorul familiei, si-a petrecut viata trudind în agricultura. A încercat sa-si descurajeze fiul, pe Suat, care tindea, în mod natural, sa-i calce pe urme, dar n-a fost chip. "Tatal meu, cu doar patru clase, a fost sef de ferma timp de 50 de ani, la IAS de la Amzacea. În anii 80, cand au venit cei de la firma Pioneer în Constanta, la el puneau loturile de hibridare. Mi-am petrecut copilaria la ferma lui, unde lucra si mama, ca magazionera. Tata a vrut sa ma îndeparteze de agricultura, fiindca nu voia sa am o viata asa de grea ca a lui. Pleca la 5 dimineata si se întorcea cand eu deja dormeam. Si acum e înca în putere, si se mai implica si în activitatea fermei noastre, participa la evenimente".
Pentru o vreme, dupa liceu, Suat a lucrat la Atelierul de Mecanica Fina al santierului naval Constanta. În paralel, însa, a facut si o scoala de contabilitate, apoi si-a gasit un post de contabil la ferma din Amzacea. Nu s-a multumit cu atat, a facut si Facultatea de Agronomie la fara frecventa. "Dupa anul 2000 a trebuit sa o iau pe cont propriu. Am început cu 30 de hectare si bani putini. Acum, din cele 700 de hectare pe care le lucram, 300 le avem în proprietate. Si continuam sa ne extindem, dar cu pasi marunti. Nu avem o politica agresiva de achizitii sau de luari în arenda. Prefer sa astept si sa actionez cand gasesc o oferta buna".

Profitabilitate chiar si în conditii de seceta extrema

Zona Amzacea a fost complet ocolita de ploi toamna anul trecut si anul acesta. În aceste conditii, roadele pamantului nu aveau cum sa fie la fel de bogate ca în anii precedenti. Totusi, la ferma Femi Suat doar mici suprafete au fost calamitate, iar productiile medii se mentin în marja de profit. "La grau, anul trecut am avut o productie medie de 9.800 de kilograme pe cele 350 de hectare cultivate, iar la orz media a fost de 9.600 kilograme. Anul acesta am obtinut si productii de 9.200 si de 9.800 de kg la hectar, dar media a fost cam cu 1.500 de kg sub cea din 2016, si la grau si la orz.
La rapita si floarea-soarelui, 2016 a fost an-record: 5.100 de kilograme pe 140 de hectare, respectiv 4.600 de kilograme pe 180 de hectare. Diferenta, anul acesta, a fost de o tona în minus, si la floare, si la rapita. Înca suntem profitabili, si cu aceste recolte. Daca am fi obtinut sub 3.000 la floare, sub 7.000 la grau si orz, am fi fost în pierdere. La porumb e problematic. Anul trecut am recoltat 12-13 tone boabe la hectar. Anul asta înca n-am recoltat, dar preconizam sapte - maximum opt tone".
Fiindca nu are nici un hectar de teren irigat, întreb daca nu e cazul sa se schimbe ceva în directia asta. Cum ma asteptam, raspunsul e afirmativ. "Vreau sa investesc în irigatii. Voi face, experimental, pentru cultura de porumb, unul-doua puturi".

În lipsa irigatiilor, batalia cu seceta se castiga folosind inputuri performante. "Avem o colaborare foarte stransa cu furnizorii si am facut o selectie riguroasa a soiurilor si hibrizilor, de-a lungul anilor. Acum nu prea mai dam gres, lucrand cu ceea ce da randament pe zona noastra. Dar continuam sa testam. An de an, încercam unul-doua soiuri sau hibrizi pentru fiecare cultura. Daca vedem ca merg bine, ajung în cultura pe scara mare si dispar soiurile si hibrizii cu performante mai slabe. De patru-cinci ani folosesc doar soiuri si hribrizi produsi de firme straine. Din pacate, cercetarea romaneasca nu mai da rezultate. În 2012, soiul de grau Sorrial, de la firma franceza Caussade, mi-a oferit o productie de aproape 12 tone si de atunci îl cultiv încontinuu, cu rezultate multumitoare. Si cu Ingenio, de la Alcedo, am obtinut peste 11 tone, anul trecut. Mai cultivam Izalco, Sofru si Sosthene, tot de la Caussade, Katarina de la Saaten-Union, Airbus de la Limagrain si altele. Si continutul proteic este foarte bun. Anul acesta am livrat peste doua mii de tone de grau, cam o treime fiind de la soiul Sorrial. Proteina a fost între 12 si 17%".

Batai de cap cu floarea-soarelui

O cultura problematica ramane cea de floarea-soarelui: "Nu am reusit sa facem rotatia la minim patru ani. Facem tratamente costisitoare si tot nu reusim sa stapanim bolile. Am convenit si cu alti fermieri din zona sa mai diminuam din solele de floare si sa ne axam pe alte culturi, leguminoase, dar si porumb, chiar daca acestea se preteaza mai bine la irigat".
O alta posibila directie ar fi cultura de floarea-soarelui high-oleica, pentru care cererea e în crestere. Dar si aici e o problema. "Pe data de 4 septembrie am avut un eveniment în camp; am prezentat floarea-soarelui high-oleica, pe care vor sa o promoveze în zona cei de la Syngenta. Hibrizii au un potential de productie asemanator cu cei clasici, iar costurile sunt aceleasi, în timp ce pretul ce se poate obtine e mai bun cu 20-30 de euro la tona. Problema e ca nu exista un punct de colectare si preluare a marfii. Acum, cei de la Syngenta vor veni cu traderii, cu Bunge, cu Cargill, cu cei care preiau aceasta marfa. Vor sa faca precontracte. Dar ei ne spun sa ducem marfa tocmai la Lehliu. Sau în Bulgaria, ca e mai aproape. Unii fermieri nici nu au tiruri. Au tractoare înmatriculate, dar e prea complicat cu documentatia la vama pentru fiecare tractor în parte si cheltuielile aferente. Trebuie sa se gaseasca un siloz în zona, mai aproape, care sa preia si sa depoziteze separat floarea asta cu continut high-oleic, iar livrarea sa se faca în timp, în functie de necesitatile achizitorilor. Nu am încasa tot bonusul, doar o parte din el, dar tot ar fi convenabil. As pune pe toata suprafata high-oleic. Dar, în momentul recoltei, trebuie sa stiu ca pot livra tot - nu azi o masina, maine doua masini. Pentru ca marfa, stand în camp, se deterioreaza, pierde din calitati".

Investitie mare preconizata pentru toamna aceasta

Femi Suat prefera mecanica germana. În parcul mecanic al fermei sale se gasesc doua combine Class, acelasi model, ambele achizitionate de noi, una în 2011 si alta anul trecut. Doua tractoare sunt Fendt si altele trei Massey Ferguson, toate cinci de puteri diferite, de la 130 la 350. Pentru prelucrarea si pregatirea terenului a ales marcile Lemken si Amazone.
Toate utilajele merg "ceas": "Avem o relatie foarte buna si de lunga durata cu un dealer de utilaje, om priceput, mecanizator la origine. Întelegerea, de la bun început, a fost ca el sa asigure service-ul de asa maniera, încat sa nu am nici un fel de batai de cap. Iar întelegerea asta s-a respectat si s-a sudat o legatura excelenta între mecanizatorii mei si mecanicii lui. Multe dintre defectiuni nici nu le aflu, se rezolva «din mers». E si un bun pedagog, le explica fiului meu si mecanizatorilor pe întelesul lor. Pot intra linistit în concediu, stiind ca nu voi avea probleme pe partea asta.
Vom continua sa tinem pasul cu tehnologiile, dar principala investitie pe care ne-o propunem pentru toamna aceasta este într-o hala cat mai încapatoare, multifunctionala. Vreau sa pot adaposti acolo orice marfa, fie îngrasaminte, fie utilaje. Desigur, vom avea nevoie si de o bascula, si de un granomat pentru determinarea calitatii produselor; de un selector performant, de o masina de însacuit... Intentionez sa cuprind investitia într-un proiect european, fiindca e vorba de o suma mare, de circa 1,5 milioane euro. Daca reusesc, voi încerca sa devin producator de samanta ".
Dialogul nostru se încheie cu o concluzie a lui Femi Suat demna de retinut, întrucat combate ideea ca agricultura romaneasca e strict meteo-dependenta: "Daca ai toate verigile necesare si îti verifici constant culturile, reusesti sa obtii productii profitabile".

Robert VERESS


Mai multe puteti citi in revista
Profitul agricol nr. 34 din 13 august 2017

Citeste si: