Profitul agricol nr. 26
4 iulie 2018
Emilian Negrila: an atipic, cu mari schimbari climatice

Este al doilea an din ultimii 45 în care culturile se confrunta cu schimbari climatice cu implicatii profunde, afirma Emilian Negrila (foto), directorul Statiunii de Cercetare din Teleorman. Seceta vine dupa un exces de apa si împreuna cu temperaturi mari. Redam observatiile sale asupra starii campului.

Cat de simplu era anul trecut, la ora aceasta, sa prognozam productii de 7 tone si jumatate, 8 tone la grau, minim 4 t la rapita si 9 t la orz. Lucrurile s-au schimbat si, din experienta pe care o avem la statiune din 1973, este al doilea an cand ne confruntam cu aceste schimbari climatice cu implicatii profunde.
Nu numai seceta a fost masura care a generat si va genera multe probleme. Faptul ca, în cursul lunii aprilie si în prima decada a lui mai, am avut temperaturi mai mari cu 10-12 grade fata de media multianuala a adus niste dezechilibre fantastice în fiziologia plantei, între fenomenul de dezvoltare si fenomenul de crestere. Practic, culturile au fost lasate fara talie la grau, la orz si mai ales la rapita. Daca parcurgeam un an cu temperaturi normale, efectele pe care le vedeti acum ar fi mult atenuate.
Rezerva de apa la acest moment este extrem de redusa pe adancimea de 0-50 de cm si este foarte aproape de coeficientul de ofilire.

Între 50 si 75 cm, suntem aproape de plafonul minim, dar în conditiile în care zona s-a confruntat cu exces de umiditate o perioada destul de lunga, sistemul radicular nu s-a dezvoltat, a ramas superficial si, la aceasta data, plantele se hranesc, în special la cultura graului, dintr-o diferenta de temperatura din vasele capilare, din roua care cade de dimineata si vegetatia înca continua.
Dupa o perioada de exces de umiditate în primavara, a urmat o perioada fara apa de aproximativ 55 de zile, cu 7 milimetri pe luna aprilie si 11 milimetri din trei ploi în luna mai. Deci aportul de precipitatii este nesemnificativ, zero.

Cultura a vegetat cu rezerva de apa acumulata din toamna si cu precipitatiile din luna februarie si martie. Se afla în faza de formare si consolidare a bobului, dar temperaturile înregistrate începand cu a doua decada a lunii aprilie si-au pus amprenta si, bineînteles, productia va fi serios diminuata în acest an.

Totul depinde acum de ceea ce se întampla în perioada urmatoare, de 2-3 saptamani, cand, daca ar interveni un minim de precipitatii, de 10-12 milimetri, s-ar evita fenomenul de sistavire a boabelor. Eu sunt convins ca nu vom rata total, dar productia este serios marcata.
În conditiile acestea, nici buruienile nu s-au dezvoltat. Nu avem îmburuienarea pe care o stiti din anii trecuti, în care frecvent aveam 25-35 de specii de buruieni pe metru patrat. Acum vedem ca sunt 2-3.
Totusi, în toata zona de sud si în zona noastra de influenta au început sa apara, în cultura graului, buruieni monocotile. Paguba pe care o creeaza este undeva între 8-15% si trebuie sa facem foarte bine calculul daca acceptam o asemenea pierdere în cultura.
În conditiile din acest an, se descurca bine soiurile autohtone. Soiurile straine vor avea de suferit si exista pericolul ca, utilizand numai anumite biotipuri, fermierul sa piarda.

Aplicarea în ultima faza a îngrasamintelor chimice, în lipsa precipitatiilor, a pus practic cultura în imposibilitatea de a se nutri mineral. Recomandarile noastre specificau clar ca pana la data de 1 februarie sa se asigura cam 70% din necesarul de azot. Cine a respectat acest lucru are o productie multumitoare chiar si în conditii limita.

Veronica HUZA

Citeste si:


Opinii agro-politice
Întrebat ce solutie are compania sa pentru Tanymecus, în conditiile interzicerii neonicotinoidelor, Ioan Enoiu, managerul Naturevo, admite ca insecticide omologabile curand nu exista, însa propune, ca alternativa, o solutie radicala: erbicidarea totala a suprafetelor necultivate: margini de tarlale, margini de drumuri, canale de irigatii si desecare, miristi si, mai ales, parloage. Aceste suprafete aflate în vecinatatea terenurilor cultivate reprezinta focare de îmburuienare si de infestare cu insecte (implicit cu Tanymecus) si boli ale culturilor. Enoiu puncteaza ca prin alte tari "nu exista asemenea nenorociri cu insecte, pentru ca nu se vad alei sau canale necuratate". Fermierii îi dau dreptate, dar, cand vine vorba de solutiile aplicabile sa ajungem "ca afara", parerile difera, chiar radical. În viziunea lui Enoiu "erbicidele totale devin cel mai bun insecticid". El are un punct de vedere radical în privinta parloagelor, considerand ca cei care nu-si cultiva terenurile si nici nu le întretin ar trebui sa fie responsabili de pagubele pe care le aduc culturilor învecinate. "Este cate un proprietar care are un hectar în mijlocul unei suprafete mari, de 100 de hectare. Si nu vrea sa faca nimic cu terenul lui. Nici nu-l cultiva, nici nu-l da în arenda. Pentru ca legislatia nu îl pedepseste daca produce daune culturii din vecinatate. Daca ar fi pus sa achite despagubiri, ar da terenul imediat, sa scape de el. UE vrea sa plafoneze subventiile celor care fac performanta si sa le dam bani celor care beau subventia la carciuma. As lua subventia complet si as folosi banii sa curat toate canalele, drumurile, miristile, toate zonele învecinate. În doi-trei ani am putea rezolva problema."