Sanda NEGURA
Ion Petre spune despre el ca este primul fermier din Prahova care si-a construit afacerea de la firul ierbii. N-a vrut sa aiba nicio legatura cu fostele CAP sau IAS.
In satul Tatarani din comuna Barcanesti, firma SC Pris s-a asezat in camp, in 1994. De cultivat terenul insa, l-a cultivat incepand din 1992 . Unii si-au facut carciumi, tuica, buticuri, altii stateau la sfatul popular, sa astepte nu stiu ce indicatii de la stat; noi insa, ne-am apucat sa muncim campul. Acum, cand vad ca se poate castiga si din agricultura, multi vor sa faca agricultura.
De fapt, indarjirea a pornit de la altceva. Cand i-am vazut ca trageau de fostele CAP sau IAS in toate partile, sa le distruga, mi-am cumparat un tractor, m-am suit pe el si am inceput sa lucrez campul. Dar abia legam 20 - 30 ha, fiindca erau multi binevoitori care, nepricepand mare lucru din ceea ce avea sa se intample, isi faceau de treaba sa ma incurce. Cand am vazut asta, al doilea an le-am spus oamenilor ca le ar terenul gratuit (unii au platit ulterior) si toti au venit la mine. Un neamt, care lucra numai cu privatii din agricultura, fiindca dorea sa-i incurajeze pe fermierii tineri, mi-a dat o combina pe datorie, am platit-o in cinci ani. Cu acea combina am mers ca oierii in transhumanta, in Prahova, in Ialomita, la Brasov. Recoltam pe uium, faceam cate 20 de tone pe zi numai partea mea de plata. Din ce-am adunat, mi-am mai cumparat o combina cu banii jos. Pe urma au inceput sa cada IAS-urile si toate terenurile au venit la mine, suprafete pe care le lucrez si acum, in arenda.
Astazi, Ion Petre cultiva 2.750 ha teren, in special cu porumb si grau, mai putin rapita si floarea-soarelui. Sediul, unde-si are si locuinta, si ferma (opt silozuri, uscatorul de cereale, hala pentru utilaje, cinci combine, noua tractoare de mare capacitate si doua romanesti - le pastram asa, ca amintire, sa aratam ca am avut si noi, candva, o uzina de tractoare), a imbracat campul de la marginea Tataranilor unde, in 1994, nu era nimic. Tot ce este aici, este facut de mana mea. Am construit ferma de la zero.
Silozurile sunt o investitie izvorata tot dintr-o razvratire: Cand am vazut cum recoltau probele cei de la depozite, 10% din productie mi se ducea pe artificiile lor, m-am hotarat pe loc, dau cat dau, dar imi fac silozurile mele. Acum nu am treaba, am capacitate de depozitare convenabila, 4.800 de tone, ma descurc, lucrez elegant, cat produc, atat am.
Cele doua proiecte cu finantare europeana, in valoare cumulata de 1,8 milioane de euro, au ajutat, insa mare parte dintre investitii sunt realizate cu bani proprii.
Afacerea este mentinuta cu 14 oameni: 11 tractoristi, un inginer, un economist si proprietarul. Salariile pe timp de iarna ale mecanizatorilor sunt de 2.000 lei net. Niciodata nu au fost trimisi acasa, in concedii fara plata.
Cat despre productie... Ion Petre tine cel mai mult la cultura de porumb, din care se pot face bani frumosi. N-ar cultiva altceva nici daca i-ar permite tehnologia. Si pune mare pret pe inginer, Nela Maxim, careia ii datoram ce avem pe aici. Dansa stie cum face si ce face, dar avem recolte serioase.
Cat de bune? Anul trecut, profitul realizat de ferma a fost de 1,5 milioane de euro. Despre sistemul de subventionare a agriculturii, bine ca este, dar Ion Petre spune ca poate trai si fara plata la hectar. Sau altfel: Anul trecut, am luat subventii 10 miliarde de lei vechi, dar am platit 11 miliarde de lei impozit pe profit. E ca si cum ii iau si ii dau inapoi. Ma rog, este buna, dar nu ma bazez pe subventie, nu traiesc din ea.
Pris nu relationeaza de niciun fel cu brutariile, fiindca nu are incredere in sistemul lor de lucru. Si-a fidelizat un singur cumparator angrosist, catre care livreaza in intregime marfa. In clipa de fata, ferma mai are doar o singura transa de achitat la unul dintre proiectele europene, cateva investitii mai mici in plan (niste birouri) si mult timp pentru a demonstra, daca mai era nevoie - Pris considerandu-se un succes inca de acum trei sau patru ani - ca agricultura poate fi profitabila chiar si in Romania.
